O apă la 750 de ml. costă nu mai puțin de 24 de lei la o terasă de pe litoral, acolo unde ”supa zilei” costă nu mai puțin de 35 de lei. Când restaurantele fac meniul zilei acela ar trebui să fie ”super oferta”, respectiv o combinație de feluri de mâncare și băuturi care să reprezinte cea mai bună ofertă din meniu. Nu și-n acest caz, unde doar supa costă 35 de lei. Dacă mai vreo o chiflă, smântână pentru supă și un ardei iute, mai scoți din buzunar, de persoană, încă 17 lei. Așa ajunge ”supa zilei” la 52 de lei. Dacă îndrăznești să faci și o ”extravaganță” în vacanță, să-ți iei și o porție de creveți, mai scoți din buzunar încă... 78 de lei! Așa a ajuns o familie să plătească pentru trei supe, o porție de creveți, două ape și două cafele nu mai puțin de 324 de lei, venit la pachet cu recomandarea de bacșiș de 16 lei sau 32 de lei.
”Ieftin la mare, apropo`, acesta nu este un bon fiscal - cereți bon fiscal, altfel patronii bagă toți banii in buzunar” scrie Marin Adrian, pe Facebook, cel care a publicat imaginea cu ”nota proformă” primită.
Reacțiile nu au venit neapărat în susținerea celui care a publicat nota de plată, cei mai mulți conformându-se cu ideea ”așa e peste tot”:
Aceleași prețuri sunt peste tot. Tot timpul văd postate note de plata și nu înțeleg de ce lumea este uimită. Când mergi la restaurant ți se aduce meniul unde vezi și prețurile. Dacă vrei comanzi, dacă nu, nu.
Din comentarii înțeleg că avem ceea ce merităm. Toți zic că de ce nu ar fi scump ? Că doar e la mare. Daa, e normal să dai la mare 100 de lei pe 3 supe amărâte. Dar cu ce dr@cu e de costă atâta? Cu homar și foițe de aur? Doamne ferește, pe ce lume trăiți oameni buni? Ați văzut cum arată stațiunile, de zici că sunt din lumea a treia, cum arată totul în jur? Nu zice nimeni să nu ceară mult, dar să fie și condiții. Păi dacă ar arată ca în Dubai, cât cerea pe o supă, 500 de lei?
Foarte decent pt 3 persoane. Dacă a fost bună mancarea, e bine. Cam asta e prețul la un restaurant. În Timișoara, pentru două persoane costa în jur de 300 lei. Dacă nu mi permit să ies la restaurant, nu merg. Cam la 2 luni mănânc la restaurant și atunci comand ceva ce nu pot găti acasa. În concedii, mai cumpăr și de la supermarket și pregătesc ceva rapid.
În Italia, 1,30 euro o cafea. Văd că la noi e 3 euro și se plâng că nu au clienți.
Rog analfabeții (mai ales cei funcționali!) să nu mai meargă la restaurant la mare!!! Dacă ți se aduce meniul iar tu nu știi să citești, nu-i vina restaurantului ca la final n-ai bani ca să plătești nota. Dacă știi să citești, te ridici frumos de la masă și mergi la "împinge tava" și mănânci cartofi prăjiți cu ceafă la grătar... 35 lei! Dacă vrei "creveți saganaki"... SCOATE BANII, prăpăditule!
Acum, acest ultimul comentariu, printre altele, arată nivelul de analfabetism economic. De educație nu poate fi vorba, cum nici de educație economică și financiară. Persoana care a postat a dorit să arate prețurile mari de pe litoralul românesc, nicidecum să ceară donații pe Facebook ca să plătească nota. Creveții saganaki în Grecia costă maximum 20 de euro, de exemplu, găsindu-i des și la 12 - 15 euro. Dar, sigur, aceasta este o discuție între ”prăpădiți”. Așa cum o ciorbă nu depășește 12 euro într-o destinație mult mai aleasă, unde primești gratis, ca pentru săraci, desigur, pâine prăjită cu ulei de măsline și oregano și apă rece, dar și fructe la desert. Și zâmbete de proprietari de restaurante care nu-și consideră clienții prăpădiți că mănâncă o ciorbă amărâtă alături de atâtea ”gratuități”. Comentariul invocat arată o mentalitate care întreține, până la ultimul leu din salariu, un mediu care nu este orientat spre client, ci spre propriile beneficii, pe principiul: săracule, dacă nu-ți convine, mori de foame.
Din păcate, din cauza unor asemenea concepții, litoralul românesc a ajuns să fie populat doar de câțiva ”bogați” și, în mare parte, să fie gol, căci românii, ”prăpădiți”, aleg destinații externe, precum Bulgaria, Grecia, Italia, Spania, acolo unde ești salutat și invitat la masă de necunoscuți, nu de concetățeni pentru care contează mai mult percepția sărăciei.