După îmbrăţişările de rigoare şi întrebări ca “ce mai faci?” etc., ajung la subiectul următor:
- D-apoi tu Mărie, luatu-te-ai?
- Luat dară!
- Şi cum-ui?
- Apoi, dragili meli, mi-am luat un ficior mândru, chipeş, puternic, numai că ari un beteşug!
- Dusu-l-ai la doftor?
- Dus.
- Şi ce-o zis doftoru’?
- O zis că-i surd de-o ureche!
- No las că nu-i bai, doar nu trebuie să audă toate cele!
- D-apoi tu Anuţa, tu luatu-te-ai?
- D-apoi cum?
– Şi-al tău cum-ui?
– Doamne că al meu îi ca o cătană, mere ţanţoş pe uliţă şi îi tare ca un taur, frumos ca soarele, da’ are un beteşug!
- Dusu-l-ai la doftor?
- Dus.
- Şi ce-o zis doftor?
- O zis că-i chior de un ochi, nu vedi bini!
- No las’ că nu-i bai, doară nu trebuie să vadă chiar toate cele!?
- D-apoi tu Minodora, tu luatu-te-ai?
- Păi tu fetelor eu mi-am luat un ficior cum nu să mai există pe suprafaţa pământului! Păi al meu îi cat bradul, îi deştept, puternic ca un urs, frumos ca o icoană, da are şi al meu un beteşug!
- Da’ ce beteşug are, bată-l norocu’ ?
- Păi al meu dimineaţa începe cu o partidă de amor, la amiaza la fel, seara, altă partidă de amor.
- Și dusu-l-ai la doftor?
- Dus.
- Și ce-o zis doftoru’?
- O zis că n-are ţinere de minte.