Potrivit consideraţiilor privind cazuistica domeniului apărarea, protecţia şi promovarea drepturilor copilului, în perioada ianuarie-decembrie 2025, pe tipuri de violenţe exercitate împotriva copiilor, s-au înregistrat mai multe sincope şi vulnerabilităţi, printre care dificultăţile autorităţilor locale/instituţiilor în identificarea cazurilor în care copiii sunt expuşi diferitelor forme de violenţă în mediul familial şi nu numai, neraportarea acestora sau raportarea slabă a cazurilor de violenţe asupra minorilor, din cauza toleranţei comunităţii, a fricii de eventualele repercusiuni asupra propriilor familii.
Colaborare deficitară între instituțiile responsabile de protecția copilului
Acelaşi document mai relevă o "colaborare interinstituţională deficitară" între Inspectoratele de Poliţie Judeţene (IPJ) şi direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţie a copilului, în sensul că reprezentanţii IPJ-urilor nu transmit întotdeauna cazurile către DGASPC-uri şi de asemenea, unităţile de învăţământ nu raportează cazurile către DGASPC-uri, în vederea efectuării evaluărilor necesare şi de specialitate; lipsa serviciilor sociale la nivelul autorităţilor publice locale din mediul rural; "monitorizarea superficială" a situaţiei copiilor expuşi diferitelor forme de violenţă în mediul familial de către direcţiile de asistenţă socială; personal de specialitate insuficient la nivelul direcţiilor de asistenţă socială şi al direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţie a copilului (asistenţi sociali, psihologi) şi în unele cazuri nespecializat.
Dosare închise fără soluții reale pentru minori
Avocatul Poporului mai semnalează închiderea cazurilor/dosarelor de către DGASPC-uri, cu recomandări de consiliere psihologică a minorilor în cadrul unităţilor de învăţământ de către consilierii şcolari, în condiţiile în care aceştia din urmă ori nu au astfel de atribuţii, ori nu au pregătire de specialitate, accesul pe un astfel de post fiind deschis mai multor categorii de profesionişti; distanţa mare între domiciliul minorilor şi sediul serviciilor sociale, dificultăţile financiare ale familiilor şi lipsa de suport din partea autorităţilor locale; "comunicarea greoaie" între instituţiile şi autorităţile implicate, precum şi cu părinţii minorilor, în unele cazuri.
De asemenea, Avocatul Poporului mai arată că, în unele cazuri, intervenţia autorităţilor este "blocată" de refuzul copilului/părinţilor de a accesa servicii suport: de evaluare şi consiliere psihologică, dar şi de neîncrederea părinţilor în sprijinul efectiv pe care îl pot acorda autorităţile locale în depăşirea unor episoade de violenţă/prevenirea unor asemenea episoade, considerând neîntemeiat că aceste servicii nu sunt necesare.
Bullying-ul în școli: tăcere, minimalizare și soluții superficiale
În cazurile în care minorii sunt supuşi bullying-ului, acestora le este teamă să relateze cele întâmplate profesorilor/părinţilor, de multe ori adulţii neluând în serios ceea ce povestesc copiii, iar în măsura în care nu se dispun măsuri ferme, copilul victimă a bullyingului continuă să fie etichetat, marginalizat sau chiar agresat ulterior.
Se intervine punctual, atunci când situaţia este semnalată, în scris de către reprezentantul legal al minorului, prin servicii de consiliere în cadrul unităţii de învăţământ/ prin DGASPC-uri. Deşi se desfăşoară activităţi de prevenţie în şcoli, acestea sunt ignorate uneori de către elevi, care aleg să îşi rezolve disputele în afara mediului şcolar, iar părinţii, sub pretextul că este un caz izolat, minimalizează cauzele şi consecinţele acestor violenţe. Pentru soluţionarea situaţiei se aplică metoda transferului în alt colectiv/unitate de învăţământ, nu se încearcă rezolvarea cauzei care a determinat comportamentul neadecvat.
Creșterea cazurilor de alienare parentală
În cazurile de violenţă domestică uneori minorii nu sunt avuţi în vedere în evaluarea gradului de risc şi nu sunt dispuse măsuri extinse şi cu privire la aceştia atunci când se analizează emiterea ordinului provizoriu de protecţie.
În ultima perioadă se constată creşterea numărului de cazuri de violenţă psihologică sau chiar fizică, în mediul familial, care îmbracă forma înstrăinării părinteşti/alienării parentale, violenţe care sunt exercitate de cele mai multe ori de părinţi asupra minorilor, atunci când se pune problema exercitării autorităţii părinteşti, se mai arată în consideraţiile privind cazuistica domeniului apărarea, protecţia şi promovarea drepturilor copilului.