Edouard Balladur, fost prim-ministru al Franței și una dintre figurile importante ale dreptei franceze, a murit luni, 31 august, la vârsta de 97 de ani.
„Un servitor exigent” pentru Franţa, „un mare om de stat”, „o referinţă”: fostul premier francez Edouard Balladur a încetat din viaţă luni la vârsta de 97 de ani, a anunţat familia sa pentru AFP.
Edouard Balladur a fost ultimul prim-ministru al lui Francois Mitterrand, din martie 1993 până în mai 1995. El va rămâne în istoria politică drept „prietenul de 30 de ani” al lui Jacques Chirac, devenit rivalul său în timpul aprigei campanii prezidenţiale din 1995 care va pune capăt ambiţiilor sale.
Val de reacții pe scena politică din Franța
El „avea Franţa în inimă. I-a fost un servitor exigent, cumpătat, devotat”, a reacţionat pe X preşedintele francez Emmanuel Macron.
„A fost un om de stat cu spirit reformator şi va rămâne o referinţă pentru mulţi bărbaţi şi femei din familia sa politică”, a subliniat premierul francez Sebastien Lecornu.
„Pierd un om care a fost pentru mine un exemplu, un mentor şi un prieten”, a deplâns fostul preşedinte Nicolas Sarkozy, care a fost tânărul său ministru al bugetului. „Nu aş fi avut cariera politică pe care am avut-o fără încrederea sa”, a adăugat el.
„Căutând să convingă şi niciodată să seducă, el a fost unul dintre acei politicieni care au o părere înaltă despre alegători pentru că au o idee nobilă despre Franţa”, a salutat liderul partidului Les Republicains (LR, dreapta), Bruno Retailleau.
Preşedintele al Senatului francez, Gerard Larcher (LR), a salutat la rândul său „un mare om de stat” care a „încarnat o anumită idee despre autoritatea statului, rigoarea bugetară şi responsabilitatea politică”.
Ruptura dintre doi prieteni de 30 de ani
Intrat la 35 de ani în cabinetul lui Georges Pompidou, pe atunci premierul lui Charles de Gaulle, Edouard Balladur a participat, în timpul evenimentelor din mai 1968 - o revoltă studenţească urmată de o grevă generală masivă - alături de Jacques Chirac, la acordurile de la Grenelle semnate între sindicate şi guvern.
El îşi urmează mentorul, devenit preşedinte al Franţei, la Palatul Elysee, ca secretar general adjunct, apoi secretar general al preşedinţiei. Ulterior, Jacques Chirac, devenit preşedinte al partidului de dreapta RPR, vine să îl caute pentru a-l readuce în politică în anii 1980 şi îl numeşte puternicul său ministru al economiei.
În 1988, Francois Mitterrand este reales pentru al doilea mandat la preşedinţia ţării, iar dreapta pierde alegerile legislative.
Aceasta îşi ia revanşa cinci ani mai târziu, la legislativele din 1993, constrângându-l pe preşedintele socialist la o nouă coabitare.
Lider al dreptei, Jacques Chirac nu are nicio dorinţă de a deveni din nou prim-ministru şi îi lasă atunci postul lui Edouard Balladur.
El este adesea descris ca un mare burghez plin de trufie sau ca un „om onest” cu un stil un pic învechit. Cu toate acestea, Edouard Balladur devine un prim-ministru popular.
Bazându-se pe sprijinul majorităţii opiniei publice şi al unei părţi a dreptei franceze (inclusiv Nicolas Sarkozy, pe atunci tânăr ministru al bugetului şi viitor preşedinte), el îşi anunţă în ianuarie 1995 candidatura la prezidenţiale.
Deşi mult timp a fost cotat pe primul loc în sondaje pentru primul tur, avansul său se topeşte de-a lungul săptămânilor, iar Jacques Chirac se califică în cele din urmă pentru al doilea tur, fiind apoi ales în faţa socialistului Lionel Jospin.
Acest eşec va suna sfârşitul ambiţiilor sale naţionale, iar această bătălie fratricidă între cei doi prieteni „de 30 de ani” - expresia îi aparţine lui Chirac - va diviza pe termen lung dreapta franceză.
Acuzat de finanțare ocultă, apoi achitat
Retras din viaţa politică, Edouard Balladur a fost ulterior pus sub acuzare pentru suspiciuni de finanţare ocultă a campaniei sale prezidenţiale, prin intermediul unor comisioane secrete la contracte de armament cu Pakistanul.
El a fost achitat de Curtea de Justiţie a Franţei în 2021, dar nu şi fostul său ministru al apărării, Francois Leotard, astăzi decedat, care a fost condamnat la doi ani de închisoare cu suspendare, potrivit Agerpres.