Datoria Germaniei către România, de un miliard de mărci imperiale, în atenția unei comisii a Senatului

Conducerea Senatului a decis, luni, înfiinţarea unei comisii speciale care să analizeze situaţia unei datorii a Germaniei către România care datează din 1940, după ce senatorii Dan Voiculescu şi Teodor Meleşcanu au sesizat Biroul Permanent cu un memoriu pe această temă al profesorului Radu Golban.

Astfel, senatorii grupului PNL Dan Voiculescu şi Teodor Meleşcanu au înaintat Biroului Permanent al Senatului un memoriu al economistului Radu Golban, care susţine că a descoperit o datorie a Germaniei către România, datând din 1940, şi care este recunoscută oficial de autorităţile de la Berlin. Golban spune că a mai făcut demersuri către instituţiile statului privind această datorie, însă nu a primit răspunsuri clare, însă este hotărât să continue demersul deoarece există "surse interne şi externe care recunosc oficial existenţa acestui sold".

Golban afirmă în scrisoarea înaintată lui Voiculescu şi lui Meleşcanu că Germania datorează bani României în baza unui acord semnat în 1935 între BNR şi Casa de Compensaţie Germană din Berlin. "În perioada subordonării României de către Germania hilteristă s-a încheiat în anul 1935 acordul pentru <reglementarea plăţilor către Imperiul German şi Regatul României>. Prin acest acord s-a stabilit ca plăţile dintre România şi Germania provenind din schimbul de mărfuri şi din alte obligaţii de stat şi particulare să fie efectuate prin cliring bilateral între BNR şi Casa de compensaţie germană din Berlin. Printr-o clauză instituită în anul 1940, BNR a fost obligată să achite exportatorii din România, chiar dacă sumele necesare pentru aceasta depăşeau vărsăminte în lei ale importatorilor", explică Radu Golban.

Economisul susţine că, la nivelul anului 1944, soldul activ pentru România rezultat ca urmare a operaţiunilor de cliring româno-germane "depăşea un miliard de mărci imperiale". Acesta nu precizează însă valoarea actuală a acestei datorii.

Golban mai spune că acest sold a fost confirmat şi de "surse oficiale externe precum Casa Germană de Compensaţie, un raport al Comisiei Bergier din Elveţiei din anul 1998 şi Arhiva Germaniei, care cuprinde un extras de cont ce face referire la acest sold".

"Se remarcă faptul că accesul la dovezile care justifică existenţa soldului este destul de facil. Calitatea şi sursele informaţiilor nu pot fi contestate (Ministerul de Finanţe al Germaniei este cotat în privinţa calităţii de autenticitate a materialului la cel mai înalt nivel). Mai mult, atâta timp cât BNR invocă faptul că nu există documente care să ateste exitenţa unei eventuale creanţe a BNR faţă de Casa Germană de Compensaţie, putem spune că nici nu mai este necesară căutarea acestora în România", a mai spune Golban.(Sursa newsin)

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News