Proiectul, care a început la Focşani şi s-a extins treptat în bibliotecile din toată ţară, îşi propune acum să intre într-o nouă eră, cu o generaţie nouă de cititoare de cărţi, dar şi cu peste 40 de titluri noi pe care fundaţia le va propune cititorilor săi în perioada următoare. Până în prezent, au fost înregistrate peste 200 de cărţi, care se adresează atât copiilor şi adolescenţilor, cât şi adulţilor nevăzători. Totul cu ajutorul a două voluntare inimoase, Claudia Toader şi Laura Breană. 'Proiectul este unic pe plan naţional. A fost iniţiat în 2007, în cadrul Bibliotecii Judeţene Vrancea şi apoi l-am extins la nivel naţional. Cărţile se ascultă cu playere speciale care permit lectura selectivă, ca şi cum ai citi cu ochii o carte. Standardul Daisy este unul internaţional şi se găseşte în toate marile biblioteci ale lumii. Noi l-am implementat în peste 40 de biblioteci din România şi vrem să-l resuscităm după zece ani de la implementare, adică să venim cu playere noi, de ultimă generaţie şi, de asemenea, cu un set de 40 de titluri noi, împreună cu lectorii noştri, Claudia Toader şi Laura Breană, care au intrat de mult timp în inima cititorilor nevăzători. Acum 10 ani, noi am donat tuturor bibliotecilor publice din ţară câte două playere, care se împrumută odată cu cărţile înregistrate pe cd. Acum venim cu un nou tip de playere, care nu mai necesită cd-uri. Se poate copia cartea direct pe card şi se ascultă mult mai uşor', a declarat preşedintele fundaţiei 'Cartea Călătoare', Mircea Bucur. Laura Breană este voluntar în cadrul proiectului din 2007, odată cu proiectul-pilot şi spune că accesibilizarea cărţilor nu este deloc o muncă uşoară, dar sacrificiul merită, mai ales atunci când vine vorba de copii. 'M-am gândit în primul rând la copiii nevăzători, m-am gândit că lumea pentru ei nu poate fi la fel percepută. Şi m-am gândit să aduc un pic din normalitatea lumii noastre şi în lumea lor. A fost o provocare. Sunt diverse personaje pe care cei care nu văd trebuie să le diferenţieze şi atunci tu, ca lector, trebuie să ai prezenţa de spirit şi talentul de a interpreta aceste cărţi, în genul teatrului radiofonic. Au fost cărţi cu şapte personaje şi a trebuit să găsim voci pentru fiecare în parte. Sunt cărţi în care trebuie să susţii tensiunea, să aduci emoţia aproape de cel care te ascultă, nu poţi citi liniar. Iar mulţumirea a venit tocmai din întâlnirea cu nevăzătorii, din semnalele trimise de ei către fundaţia 'Cartea Călătoare', prin care un simplu 'Mulţumesc' sau 'Mi-a plăcut' a însemnat pentru noi cea mai mare mulţumire', a spus Laura Breană. Claudia Toader a fost iniţial vocea revistei pentru nevăzători 'Radar' şi spune că de când dă voce cărţilor, şi-a format un stil propriu şi s-a specializat pe cărţile de acţiune. 'Am fost vocea revistei 'Radar', cu mult înainte ca acest proiect să înceapă. Practic, toţi nevăzătorii din ţară ascultau această revistă care le era dedicată. Erau articole din cele mai diferite domenii, pe care ei puteau să le audă prin vocea mea. M-am alăturat proiectului de accesibilizare a cărţilor pentru nevăzători încă de la început. Nu m-am gândit că va avea un asemenea impact şi am fost foarte bucuroasă de fiecare dată atunci când aflam reacţiile oamenilor din ţară după ce ascultau cărţile citite de mine şi de Laura. În timp, ne-am format amândouă şi un stil propriu. Ea citeşte mai mult cărţi care implică romantismul şi emoţia, iar eu m-am 'specializat' pe acţiune', a povestit Claudia Toader. Dicţia, intonaţia şi emoţia sunt principalele calităţi ale unui lector care dă voce cărţilor pentru nevăzători. Iar fundaţia caută în continuare voluntari. Şi chiar dacă nu este o muncă deloc uşoară, reprezentanţii fundaţiei spun că experienţa de care aceştia au parte îi poate ajuta şi pe plan profesional. 'Am testat foarte mulţi oameni şi puţini au rămas. Pentru că trebuie dicţie, intonaţie, trebuie să transmită puţin din emoţia textului, să frazeze corect şi, de asemenea, să aibă foarte multă rezistenţă. Să citeşti două ore încontinuu nu este uşor. E o tehnică ce se învaţă şi, pentru voluntarii care ar dori să ni se alăture, vreau să spun că există şi un câştig. Cei care vin la noi şi fac o practică de câteva săptămâni, garantat pot merge în orice post de televiziune şi radio. În general, 25 de pagini înseamnă o oră de lectură. Dar o carte de 200 de pagini ar putea însemna mai mult de 12 ore de lectură. Pentru că intervin pauze, bâlbe, poticneli, iar materialul brut trebuie corectat', a explicat Mircea Bucur. La Biblioteca Judeţeană din Focşani există în prezent două cititoare de cărţi funcţionale, unele sunt în reparaţii, iar alte două vor fi donate în cadrul proiectului de Fundaţia 'Cartea Călătoare'. Iar cărţile pentru nevăzători sunt extrem de solicitate, potrivit reprezentanţilor bibliotecii. 'Serviciul de carte pentru nevăzători este extrem de solicitat şi le mulţumim voluntarilor care se implică, pentru că reuşesc să înregistreze exact cărţile care sunt cerute de cititori. Pot să vă spun că cititoarele de cărţi nu prea stau în bibliotecă. De aceea acest proiect este bine-venit. Suplimentarea numărului de cititoare va fi o mare bucurie pentru nevăzătorii din Focşani', a declarat şefa Secţiei de copii şi tineret, Mirela Olaru. Cititorii susţin proiectul 'Cărţii Călătoare' şi chiar şi-ar dori cât mai multe cărţi accesibilizate pentru ei. 'Am fost dintotdeauna o împătimită a lecturii. Proiectul a fost o gură de aer pentru mulţi dintre noi. Am citit toate cărţile din bibliotecă, dar şi altele pe care le-am găsit pe pagina de internet a fundaţiei. Este foarte important că putem citi aceste cărţi, atât pentru cultura generală, cât şi pentru dezvoltarea personală a fiecăruia. De aceea cred că e nevoie de mult mai multe cărţi. Ar fi interesant să se facă şi o sală de lectură specială pentru nevăzătorii care nu au activitate. Le-ar da un ulterior motiv să iasă, să socializeze', este de părere Vica, o cititoare nevăzătoare din Focşani. Acesta nu este unicul proiect pe care fundaţia îl derulează în prezent. În urmă cu un an, 'Cartea Călătoare' a organizat un concurs muzical prin şcolile de nevăzători, iar concluzia a fost aceea că există mulţi copii talentaţi, care se limitează însă la muzica făcută după ureche. Din cauza faptului că aceştia nu reuşeau să citească partiturile, accesul la studiile superioare rămânea doar un vis. De aici a apărut ideea unui alt proiect - o bibliotecă muzicală accesibilizată pentru nevăzători. 'Proiectul 'Biblioteca muzicală Braille' este o noutate pentru România, deoarece înfiinţăm, pentru prima dată, o secţie de împrumut cărţi care conţin metode de învăţat instrumente muzicale, partituri de muzică clasică şi uşoară, manuale de muzică. Noi am editat în Braille câteva şi vom continua. Am tradus şi ghidul internaţional de transcriere a notaţiei muzicale în Braille, astfel că nevăzătorii vor avea posibilitatea să înveţe să descifreze o partitură muzicală şi vor putea împrumuta, de oriunde s-ar afla în România, cărţi pentru a se instrui la un nivel profesionist. Şi vor avea aceeaşi şansă cu ceilalţi copii. Muzica ar putea deveni o a doua meserie la fel de răspândită în rândul nevăzătorilor ca şi masajul', a susţinut Mircea Bucur. În România sunt înregistraţi oficial circa 100.000 de nevăzători, dintre care aproximativ un sfert sunt cei cu handicap de gradul I, adică persoane total lipsite de vedere. Activitatea fundaţiei se adresează în principal acestora, deşi, spun reprezentanţii fundaţiei, interesul pentru carte în rândul nevăzătorilor e acelaşi ca şi la văzători.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
