TotalEnergies a anunţat în februarie un acord de investiţii de 10 miliarde de dolari împreună cu Uganda, Tanzania şi gigantul petrolier chinez CNOOC pentru un megaproiect petrolier care prevede în special construcţia unui oleoduct de peste 1.400 km care să lege zăcămintele din Lacul Albert, în vestul Ugandei, de coasta Tanzaniei, potrivit Agerpres.
Într-o rezoluţie neconstrângătoare, Parlamentul European s-a declarat "extrem de preocupat de încălcările drepturile omului" comise în cele două ţări, menţionând "arestări, acte de intimidare şi hărţuire judiciară împotriva apărătorilor drepturilor omului şi organizaţiilor neguvernamentale".
Intervenţia Parlamentului European este "deplasată", a declarat pentru AFP Ruth Nankabirwa, ministrul ugandez al Energiei, pe marginea Green Energy Africa Summit de la Capetown, în Africa de Sud, afirmând că autorităţile de la Kampala au fost luate "prin surprindere".
"Suntem cu toţii parteneri în lupta împotriva încălzirii climatice. Dacă nu ne considerăm parteneri, nu vom câştiga acest război", a adăugat Ruth Nankabirwa.
Pe 16 septembrie, preşedintele ugandez Yoweri Museveni a declarat că proiectul "va continua aşa cum este stipulat în contractul pe care îl avem împreună cu TotalEnergies şi CNOOC".
Africa este continentul care emite cel mai puţin gaz cu efect de seră, cu numai 3% din emisiile mondiale.
Sub apele şi ţărmurile Lacului Albert, barieră naturală de 160 km care separă Uganda de Republica Democrată Congo, se află circa 6,5 miliarde de barili de ţiţei, din care circa 1,4 miliarde pot fi extrase la momentul actual.
Rezervele din Uganda pot dura între 25 şi 30 de ani cu un vârf de producţie estimat la 230.000 de barili pe zi.
Preşedintele Museveni, care conduce Uganda cu mână de fier din 1986, a elogiat în trecut acest proiect, invocând în special consecinţele economice pentru această ţară unde majoritatea populaţiei trăieşte sub pragul sărăciei, notează AFP.
Citește și:
Războiul dintre marile puteri ale lumii se mută în Africa. Care le sunt interesele?
Războiul dintre Rusia și Ucraina, tensiunile din Oceanul Pacific între China și Statele Unite și criza dictată de lipsa materiilor prime și a cerealelor sunt toți factori care readuc continentul african în centrul de interes al mari puteri internationale.
Africa trece printr-un moment crucial în istoria sa
Există multe evenimente semnificative care mărturisesc modul în care Rusia, Franța, Statele Unite și China încearcă din ce în ce mai mult să-și asigure un rol de lider pe continentul african.
Majoritatea țărilor africane au nevoie de garanții alimentare, arme și securitate. Și dacă pe de o parte modelul autocratic în stil chinezesc și rusesc fascinează diverse conduceri (trebuie amintit că în ultimii ani Africa a cunoscut un sezon de ”lovituri de stat”) generalizate, în același timp și retorica antiimperialistă este acum binecunoscută de către localnicii de elită care din Războiul Rece și până în prezent au avut ocazia să privească în filigran propaganda antisovietică și anti-americană și să treacă peste promisiunile făcute atât din est, cât și din vest, relatează Insideover.
”Bătălia” dintre Franța și Rusia
Una dintre știrile care s-a vorbit despre Africa în ultima perioadă este retragerea contingentului francez din Mali. După opt ani, Elysée a declarat misiunea Barkhane încheiată.
O intervenție militară puternică de 5100 de unități care din 2013 au sprijinit armata maliană în lupta împotriva formațiunilor jihadiste. Misiunea franceză din Mali a fost considerată de toți analiștii un eșec din partea Parisului, având în vedere că formațiunile islamiste continuă să facă furie în țară și în vecina Burkina Faso, și mai ales pentru că statul african a fost scena a două lovituri de stat în 2020.
Primul îl detronase pe președintele Ibrahim Keita, iar cel de-al doilea, la nouă luni după primul, l-a adus la putere pe colonelul Assimi Goita. Odată cu înființarea noului executiv, relațiile dintre Paris și Bamako s-au deteriorat considerabil.
Deci s-a terminat epoca francezilor? Absolut nu. Cu siguranță rolul Franței în Africa a slăbit și noi actori și-au făcut loc pe continent, dar Macron nu are intenția de a se retrage din Africa și ceea ce face președintele francez este să schimbe relațiile și strategia Franței pe continent.
Este important de menționat că, pentru prima dată, un executiv francez abordează istoria trecutului său colonial și chiar neocolonial, recunoscându-și greșelile cu privire la mai multe evenimente dramatice care au afectat realitățile africane.
Macron a fost în Rwanda în mai 2021 și a recunoscut responsabilitatea Franței pentru genocid. Apoi a ajutat să facă lumină asupra uciderii lui Thomas Sankara declasificând dosarele referitoare la uciderea tatălui său Burkinabè.
În timpul unei călătorii în Coasta de Fildeș, el a numit colonialismul o greșeală gravă și a spus că este dispus să returneze moștenirea artistică africană furată în anii dominației coloniale.
Citește mai mult AICI.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
