Alexandru Popa, antrenor de fotbal în cadrul Academiei 82 din Iași, dar și preparator fizic, a explicat, într-un interviu pentru DC NEWS, care ar trebui să fie atitudinea părinților care au decis să își ducă copiii la fotbal, menționând importanța susținerii acestora și necesitatea unei colaborări bune între părinte și antrenor.
"Părintele, fără dar și poate trebuie să fie primul susținător al copilului. Părintele trebuie să știe foarte clar de ce a adus copilul la fotbal. L-au adus pentru un stil de viață? L-au adus pentru a se juca, pentru a petrece timp cu alți copii? Sau l-au adus pentru a-și satisface o dorința personală?
TOATĂ LUMEA SE PRICEPE LA FOTBAL. Dragi părinți, dacă alegeți o anumită școală de fotbal, asigurați-vă că micuțul se află într-un mediu sănătos în care el poate progresa și lăsați specialiștii să-și facă treaba. Sunt părinți, care dau indicații în timpul antrenamentului care "știu mai multe decât antrenorul". Unii părinți au impresia că dacă plătesc o taxă, antrenorul este angajatul lor. Părinții rămân părinți și atât. Orice alt rol jucat de părinte în cadrul procesului de pregătire se va dovedi, în timp, a avea efecte negative, în primul rând în procesul de formare a propriului copil, iar mai apoi, pentru antrenor. Partea de pregătire a copiilor îi revine antrenorului, el fiind cel care trebuie să știe ceea ce are de făcut la antrenament, ce metode și mijloace utilizează în procesul de instruire, în conformitate cu particularitățile de vârsta și posibilitățile de moment ale copiilor", a spus Alexandru Popa.
Relația dintre părinte și antrenor
Alexandru Popa a explicat și care ar trebui să fie relația dintre părinte și antrenor.
"Relația dintre antrenor și părinți trebuie să fie una de respect reciproc, de colaborare, deschisă unei comunicări care să vizeze, în primul rând, copilul. Adică antrenorul trebuie să fie informat în permanența dacă există probleme în familie care să-i influențeze participarea efectivă și afectivă la antrenament, dacă sunt probleme de sănătate, dacă situația școlara nu este una foarte bună... De cealaltă parte, părintele trebuie să fie informat despre probleme survenite pe timpul antrenamentelor, despre interesul manifestat de copil pentru fotbal cât și despre nivelul instruirii dobândite de acesta pe plan sportiv.
Goana după glorie
Din păcate, antrenorul se confruntă și cu educarea părintelui în ceea ce privește fenomenul, de a-l înștiința că premiile, clasamentele și goana după glorie nu este relevantă. Acestea din urmă nu fac altceva decât să pună presiune pe copil și să-l uzeze psihic. La vârstele mici, scorul este irelevant, antrenorul echipei pune accent pe formarea jucătorilor, nu pe formarea echipei. Fiecare părinte are opinia lui,
mai mult sau mai puțin obiectivă , determinată de nivelul de cunoștințe, de așteptările avute și de nivelul de înțelegere a fenomenului" a mai declarat antrenorul.
Sfaturi importante pentru părinți
Antrenorul a venit și cu câteva sfaturi esențiale pentru părinții care își doresc ca micuții lor să aibă succes la fotbal, fiind siguri că acesta este sportul îndrăgit de ei.
"Ca sfat pentru părinti…Vorbiți cu copilul înainte și după antrenament, ascultați-l și ajutați-l să se descarce emoțional. Arățati-i că ați fost atent la antrenamentul sau jocul său, găsiți lucruri pozitive în evoluția sa. Indiferent cât de susținător înfocat al copilului sunteți, nu deveniți antrenor de pe margine. Oferiți aprecieri copilului atunci când are o reușită și încercați să va abțineți de la a-i transmite indicații "tactice" chiar dacă uneori poate nu sunteți de acord cu deciziile antrenorului, încercați să nu lăsați copilul să vadă acest lucru.
Întotdeauna copiii se află în stadii diferite de dezvoltare biologică și cognitivă, chiar dacă vorbim de copii născuți în același an. Mai mult decât atât, fiecare copil are calitățile și defectele sale – nu comparați jucătorii între ei, ci încercați să scoateți în evidență lucrurile
bune făcute de copilul dvs pe teren. Fotbalul este un joc în care câștigăm împreună sau pierdem împreună – acesta este mesajul
care trebuie să ajungă la copil.
"Nu forțați copilul să vină la fotbal dacă el nu își dorește!"
Atunci când un copil este nemulțumit de jocul sau nu încercați să îi oferiți scuze ci mai degrabă mutați discuția pe lucrurile bune făcute de el. Procesul de pregătire de la inițiere la performanță în fotbal presupune mulți ani de antrenament. Oferiți copilului stabilitate, atât timp cât mediul în care se pregătește este unul sănătos. Dacă un copil abia așteaptă antrenamentul sau meciul înseamnă că este într-un
mediu propice și nu este nevoie de o schimbare. Nu forțați copilul să vină la fotbal dacă el nu își dorește! Lăsați ca această dorința să fie a lui, chiar dacă asta înseamnă să mai așteptați câțiva ani.
Copiii se află într-un proces de învățare, proces ce presupune greșeli. Dacă un copil simte că nu a făcut niciodată destul pentru a-și mulțumi părintele, acesta își va pierde interesul pentru fotbal. Odată ce ați adus un copil la o școală de fotbal, se presupune că antrenorul sau este cel responsabil pentru progresul tehnico-tactic al copilului iar rolul dvs că părinte este unul de susținere. Dacă un copil simte că părintele are păreri diferite față de antrenor, acesta își va pierde încrederea în antrenor iar în cele din urmă tot copilul va avea de suferit", a men'ionat Alexandru Popa.
De ce nu este bine să schimbi des cluburile de fotbal
Nu este bine să schimbați foarte des cluburile de fotbal. Alexandru Popa a explicat de ce.
"Din păcate de multe ori părinții sunt tentați să schimbe des cluburile, căutând acea soluție magică ce îl va transformă pe copil peste noapte. Nimic mai greșit. Fotbalul presupune mult antrenament, răbdare și constanța. Cei care răzbesc în fotbalul modern nu sunt neapărat cei mai talentați copii, ci mai degrabă cei mai constanți copii. Copiii au nevoie de stabilitate pentru a înflori, iar schimbând des clubul nu faceți altceva decât să destabilizați emoțional copilul.
Mulți părinți sunt tentați să găsească vinovați externi pentru nereușitele propriilor copii – "nu e vină ta, Răzvan nu trebuia să îți paseze", "ați pierdut pentru că Ștefan nu a aparat bine", "e de vină antrenorului, nu trebuia să îl bage pe Cristi" etc. Fotbalul este un joc de echipa iar această atitudine erodează încrederea în colegi și îi creează copilului senzația că echipa (ceilalți copii, antrenorul) nu este suficient de bună pentru el. Greșelile copiilor sunt inerente, nu este nevoie să găsiți alți vinovați pentru ele, dar nici să le scoateți în evidență", a punctat acesta.
Când visul nu este al copilului
Cel mai trist este atunci când părintele își forțează copilul să facă anumite lucruri pentru a-și îndeplini, prin el, propriile vise. La fel este și în fotbal.
"Din păcate, mai ales la vârste mici, unii copii ajung la fotbal pentru că părintele este cel care visează că propriul copil să devină fotbalist. În aceste situații copilul este doar un mijloc prin care părintele își exprimă propriile aspirații. Riscul de a traumatiza copilul este mare și nu trebuie neglijat. Poate copilul are abilitățile / talentul necesar, însă la acea vârstă ar preferă să facă altceva.
Dacă părintele îl împinge către fotbal, el va obține efectul contrar celui dorit. Prin acțiunile sale copilul va încerca să îi arate părintelui că nu își dorește să practice acel sport iar ruptura copil – fotbal este de cele mai multe ori definitivă. Copiii au nevoie de susținere, de validări și de un mediu stabil", a conchis Alexandru Popa.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
