Bunica mea a muncit la colectiv (C.A.P.). Ani la rând. Săptămâni întregi, primăvara, vara și toamna, în arșiță, pe ploaie sau în frig. Cu sapa sau secera în spate și traista cu mâncare în gât până pe ogoarele aflate la mai mult de un kilometru de sat. Acum doi ani avea 650 de lei pensie, din care aproape jumătate rămâneau la farmacie. Dar niciodată nu am auzit-o vorbind despre ˝nesimțiții˝ care luau de douăzeci, treizeci de ori mai mult decât ea. Îmi spunea însă frecvent, fără patimă și nici vorbă de resemnare, că noi, copiii, trebuie să ne străduim să fim ˝cu o treaptă mai domni˝, vorba lui Păunescu. Așa-i de când lumea și pământul: unora le e mai greu, altora mai ușor. Fiecare cu șansa lui, dar important este să fii Om.
Românii se mulțumesc dacă moare și capra vecinului și recunosc faptul că sunt invidioși
Un studiu din 2018 (realizat de GfK pentru PressOne pe populația adultă, urbană și digitală) arată că, în opinia a 23% dintre respondenți, principala trăsătură negativă a românilor este invidia, iar proverbul ˝să moară și capra vecinului˝ ne definește cel mai bine. Așa se explică probabil că nouă din zece români susțin eliminarea pensiilor speciale (conform datelor unui sondaj CURS realizat în decembrie 2019, la nivel național), crezând probabil că astfel Guvernul ar avea bani pentru alte sectoare, cum ar fi pentru dublarea alocației pentru copii. Până și președintele Iohannis a spus că ˝dacă se taie pensiile speciale, va apărea un buget disponibil care poate fi, de exemplu, folosit pentru alocaţii˝ (după ce, cu puțin timp în urmă, spunea că aceiași bani economisiți ar putea fi folosiți la investiții, cum ar fi pentru construirea autostrăzilor).
Eliminarea pensiilor speciale nu face mare economie la buget
Săptămâna aceasta însă, ministrul finanțelor a precizat că economia la buget rezultată din anularea pensiilor speciale, conform legii proaspăt aprobate de către Camera Deputaților (cu voturile PSD și PNL împreună), nu este atât de mare, astfel că dublarea alocațiilor începând cu luna august rămâne încă sub semnul întrebării. Deci nici vorbă ca banii din economii să fie suficienți pentru acoperirea mai multor categorii de cheltuieli.
Subiectul pensiilor nesimțite – manipulare politică ieftină
Din toate aceste informații contradictorii, rezultă o manipulare ieftină, care folosește drama atâtor categorii defavorizate și aflate în risc de sărăcie și marginalizare socială pentru sensibilizarea emoțională a opiniei publice. Nu degeaba alți 24% dintre respondenții studiului GfK la care făceam referire mai devreme spuneau că românii sunt creduli, și asta ne definește cel mai mult ca trăsătură negativă, mai mult și decât corupția (aflată pe locul trei, după invidie). Oricum, invidia menține o stare de tensiune și împiedică formarea coeziunii sociale, iar o societate dezbinată este mult mai ușor de condus și de mulțumit, ceea ce este în avantajul clar al forțelor politice, indiferent de culoare sau ideologie.
Ludovic Orban: de la fluierul fermecat la haiducul lui Șaptecai
Oamenii așteaptă de la Guvernul Orban să fie un fel de haiduc modern: să ia de la bogați și să dea la săraci. Sub presiunea alegerilor locale și generale, PNL chiar dă impresia că poate face acest lucru. Care mai este diferența față de demagogia PSD (să-i zicem ˝populism˝ în termeni mai actuali) care, înainte de a ieși de la guvernare, a legiferat mărirea pensiilor cu 40% începând din toamna lui 2020, știind clar că nu există suficiente resurse bugetare pentru punerea în aplicare? Vorba ceea: ˝vin ai noștri, pleacă-ai voștri, noi rămânem tot cu...˝!
Legea privind eliminarea pensiilor speciale – sub semnul întrebării
Revenind la pensiile speciale, subiectul este încă departe de a fi fost încheiat. Sunt voci care susțin că legea care prevede eliminarea acestora nu va ajunge niciodată să intre în vigoare, fiind neconstituțională, iar PSD și PNL știu acest lucru, dar au făcut un simplu exercițiu de imagine electorală. USR ar fi optat mai degrabă pentru plafonarea acestor venituri, considerând-o o opțiune ceva mai realistă.
Oamenii merită informați mai responsabil despre cine sunt ˝pensionarii nesimțiți˝
Indiferent ce se va întâmpla concret cu legea în discuție, opinia publică merită însă o informare mai responsabilă legată de acest subiect, iar liderii de opinie din societatea civilă – inclusiv din mass media - ar trebui să joace un rol important în acest sens. Cristian Tudor Popescu vorbea de exemplu despre pensiile militarilor (încadrate tot în categoria ˝specială˝) ca fiind ˝privilegii nemeritate˝: ˝90% dintre cadrele armatei stau în țară prin birouri și unități militare. Sunt foarte puțini cei care merg în zone de pericol de pe planetă. O fac de bunăvoie și pentru asta primesc niște lefuri bune. Sunt, și ei, niște români care muncesc în străinătate, cu nimic deosebiți de cei care lucrează în construcții, putând fi oricând victime ale accidentelor de șantier˝. Da, domnule Popescu, aveți dreptate, accidente pe șantier se pot întâmpla oricând, dar majoritatea acestor oameni sunt militari de carieră, pentru care înrolarea a însemnat depășirea condiției (mulți provenind din familii sărace), care au mâncat biscuiți cu ceai seara în cazarmă de la 18 ani, care o viață întreagă au fost ˝la dispoziție˝- cu valiza pregătită cu strictul necesar pusă după șifonier, gata să fie luată repede în caz de ˝alarmă˝, când dacă nu ajungeai la unitate în timp util erai declarat dezertor; cu ordin de serviciu completat și aprobat de comandantul unității pentru orice părăsire a garnizoanei în timpul liber, în zilele de weekend sau de concediu de odihnă. Mai concret – dacă i se îmbolnăveau părinții peste noapte și se aflau în altă localitate, el, militarul, risca enorm mergând la ei, pentru că nu era trecut în registru. Dar, desigur, accidente se pot întâmpla oricând! Și e tot vina lui, a militarului, că o viață întreagă se pregătește pentru a face față unor evenimente cu care este posibil (chiar de dorit) să nu se confrunte niciodată – cum este starea de război. Și nu militarii sunt cei care cară nisip să facă diguri în calea apelor sau scot mâlul din curțile oamenilor, în timp ce aceștia din urmă stau ciorchine la cârciumă și le admiră măiestria. Au fost ˝privilegiați˝ o viață întreagă, de ce ar mai fi ˝speciali˝ la pensie?
Polițiștii din operativ – alți ˝privilegiați˝; de cei înjunghiați prin gări sau împușcați mortal în timpul acțiunilor de prindere a infractorilor a scăpat ușor sistemul de pensii, nu au mai ajuns să-i fie o povară, rămân doar ceilalți, trimiși în stradă fără veste antiglonț, cu modele de armament din anii ’70, care vopsesc din banii lor camerele posturilor de poliție pentru că logistica nu are resurse suficiente. Să nu uităm nici de magistrați – procurori sau judecători amenințați de apropiații infractorilor.
Câte meserii – atâtea categorii de pensii speciale: o utopie
˝Riscurile meseriei˝ am putea spune, cu lejeritate. De-acord, ar putea fi făcute tot atâtea categorii ˝speciale˝ de pensie câte meserii, dar societatea actuală e construită în așa fel încât acest lucru nu mai este posibil. Milităm pentru egalitate de șanse și de tratament, din care ar trebui să rezulte echitatea socială. În loc să fim invidioși pe cei care au ajuns magistrați, de exemplu, mai bine să încurajăm creșterea calității actului educațional (că veni vorba, anul acesta educația are alocat cel mai mic procent din buget din ultimii 25 de ani) și accesul la educație pentru copiii merituoși dar care provin din medii defavorizate – prin burse educaționale de pildă, private sau de stat.
Reformarea completă a sistemului instituțional este singura soluție, dar nimeni nu și-o asumă
Politicienii vorbesc despre reforma statului, care trebuie făcută din temelii, dar pe care nu și-a asumat-o nimeni până acum. Există într-adevăr situații abuzive și cel puțin nefirești în fiecare domeniu de activitate; nu intră în sfera normalității generalii ˝înstelați˝ peste noapte sau sporurile puse pe hârtie de-a valma în ultimele luni de activitate a magistraților sau piloților, care le permit imediat obținerea unor pensii fabuloase, și nici tratamentul egal între o persoană care doar a cărat hârtii dintr-o parte în alta și una care își riscă viața în fiecare moment, dar acestea sunt tot breșe ale unui sistem nefuncțional.
În concluzie, nu ne ajută la nimic dacă moare și capra vecinului, mai bine să le cerem celor de la putere – indiferent cine-o fi – să ne ajute să construim o societate performantă, în care valoarea să fie recunoscută ca atare, cu un sistem instituțional perfecționat, care să permită mai puține abuzuri.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Acest articol reprezintă o opinie.
