Scandal manuale. Editurile, scrisoare deschisă pentru Mihai Tudose și Liviu Pop

Data actualizării: 21.09.2017 09:39 | Data publicării: 19.09.2017 14:32

Membrii Asociației Editorilor din România și ai Uniunii Editorilor din România au adresat o scrisoare deschisă ministrului Liviu Pop și premierului Mihai Tudose pe tema dorinței de păstrare a manualului unic. În acest demers s-a solicitat sprijinul mediului academic.

Având în vedere discuția despre introducerea manualului unic și interzicerea materialelor auxiliare în școli, membrii Asociației Editorilor din România și ai Uniunii Editorilor din România, sub presiunea cadrelor didactice din mediul preuniversitar și a părinților, au decis să facă un apel către oameni de cultură, academicieni și profesori universitari în vederea susținerii cauzei lor. Prin urmare, vă contactez pentru a vă manifesta opinia față de prezentul document, reprezentând o scrisoare deschisă adresată Ministrului Educației, Liviu Pop, și Primului Ministru, Mihai Tudose, cărora li se cere să renunțe la monopolizarea manualelor și la impunerea manualului unic.

Iată conținutul documentului:

DREPTUL LA EDUCAȚIE
Apel al oamenilor de cultură, academicieni, profesori universitari, profesori, scriitori, cercetători.

Având în vedere ultimele intenții anunțate de Ministerul Educației Naționale, instituţie identitară fundamentală, și îngrijoraţi fiind de evoluţiile practice ale acestor intenții, ne exprimăm categoric împotriva respectivelor inițiative, fără echivoc în solicitarea încetării atacului la adresa educației de calitate.

Direcțiile pe care le impune acum MEN sunt caracterizate printr-o încercare de erodare a principiilor intrinseci ale educației, constau în acţiuni plasate sub semnul iminenței cenzurii, a insinuării treptate a factorului ideologic monopolizant, și se îndreaptă direct împotriva generațiilor care vor constitui viitorul țării.

Încercările de impunere a unor direcții unice de formare, de educare, de anulare a diversității și alterității, atât la nivelul circulației ideilor, cât și la cel al surselor care le pot produce – entitățile economice specializate, aflate în sistem competițional, generator de plus-valoare –, sunt practici ale unor regimuri autoritare, dictatoriale.

Observăm cu preocupare încercările recurente de enclavizare a învățământului, atât în raport cu scena educațional-culturală europeană, cât și în raport cu pluralitatea vocilor din spațiul autohton care mai au de exprimat puncte de vedere valoroase în domeniul educației.

Aceste tendințe ne îndepărtează flagrant de dimensiunea integrării europene, plasându-ne într-o zonă centrifugală îndepărtată de toate centrele de forță ale civilizației.

Suntem convinși că scena educațională românească trebuie să se alinieze modelelor de succes ale Europei, să se situeze în proximitatea calitativă a acestora, nu să se îndepărteze de ele, așezându-ne astfel marginal pe harta modelelor educaționale europene.

NU VREM:

 autori de manuale selectați politic!
 excluderea a 10000 de potențiali autori, în favoarea a trei selectați de stat!
 autori de manuale care se autoexclud, pentru că refuză tutela statului!
 autori de manuale care se autoexclud, pentru că refuză comanda politică!
 manuale mai scumpe în timp, ca efect al monopolului!
 pierderea unor manuale potențial valoroase!
 falimentarea unor edituri profesioniste, care asigură locuri de muncă simultan cu

produse de calitate!
 anularea posibilității ca edituri prestigioase, cum sunt Oxford, Nathan, Pearson,

Cornelsen, Cambridge etc. să lucreze cu autori români!
 să dispară oamenii creativi, esențiali pentru o echipă de autori de manuale, pe care

un asemenea sistem i-ar exclude din principiu!
 limitarea dreptului la asociere în vederea scrierii unui manual!
 ca un manual, vremelnic agreat de o conducere politică, poate chiar iubit de

profesori, să fie schimbat de următoarea conducere politică, pentru că are clienții ei!
 controlul politic al conținuturilor!
 cenzura educației!
 controlul minților copiilor noștri!
 moartea școlii românești!

Ca urmare, evidențiem câteva aspecte esențiale, principii care trebuie să acționeze CONCOMITENT și LA MAXIMĂ CAPACITATE, evidențiind în același timp și erorile pe care argumentele aduse de MEN le conțin. Pe cale de consecință, orice atingere minoră adusă unuia sau altuia dintre aceste principii anulează șansa la educație de nivel înalt (învățătură1), în vreme ce o interferență majoră ANIHILEAZĂ complet educația.

1. DREPTUL PROFESORULUI de a-și alege resursele didactice.
PROFESORUL trebuie să-și mențină vocația și să reușească să-și cultive, și după 20-30 de ani de carieră, pasiunea pentru munca sa. O poate face DOAR dacă se simte liber, inclusiv prin faptul că toate cărțile pe care și le dorește îi sunt permise.

 Acest drept este reglementat chiar în Constituție în mai multe țări (Italia, de exemplu) și în Legile Educației (în aproape toate statele lumii).

A-i limita acest drept înseamnă CENZURĂ!

2. DREPTUL DE A PUBLICA.

Orice editură și orice autor au dreptul de a publica ORICE carte cu profil educațional: în primul rând MANUALE, dar și culegeri, ghiduri și metodici, manuale digitale etc. Dezvoltarea complexă a pachetelor educaționale în editurile cu profil educațional este CEA MAI CUNOSCUTĂ FORMĂ de CERCETARE-DEZVOLTARE în EDUCAȚIE, la nivel mondial.

Exemple strălucite: Pearson, Cambridge sau Oxford, Hachette sau Nathan, Cornelsen, Klett sau Springer.

 Acest drept este derivat din DREPTUL LA LIBERĂ EXPRIMARE (Art. 30 din Constituția României), reglementat în Constituție în mai multe țări, dar și prevăzut ca atare în Legile Educației și în Legile Cărții din aproape toate statele lumii.

A limita acest drept înseamnă CENZURĂ!

3. DREPTUL PĂRINȚILOR DE A CALIBRA ȘI DIRECȚIONA educația propriilor copii.

Statul, școala, profesorii, directorii, agenții economici nu pot impune unui părinte CÂT și DACĂ trebuie să plătească pentru resurse educaționale suplimentare.

 Drepturile și responsabilitățile părintelui în ceea ce privește educația copilului sunt prevăzute ca atare în legislație.

A limita acest drept înseamnă CENZURĂ!

[citeste si]

4. DREPTUL STATULUI DE A INVESTI în educație

Statul are dreptul (și responsabilitatea) de a investi în educație. Va face asta fără a încălca vreunul dintre celelalte trei drepturi de mai sus.
Statul poate achiziționa manuale. Trebuie să o facă DOAR de pe o piață liberă, la prețuri corecte. Nu va forța însă o scădere artificială a prețului manualului, întrucât aceasta ar însemna, inevitabil, o reducere a calității. Or, conform Constituției României, statul dă cetățenilor români dreptul la “învățătură”. Adică educație de calitate.

În același fel, Statul nu se poate substitui creatorului de cercetare-dezvoltare (editurii), cu o soluție- stat (de tip EDP), pentru că va crea manuale mai puțin valoroase. Lipsa concurenței înseamnă calitate mai slabă, prețuri, în timp, mai mari (de monopol).

1 Constituția României, Articolul 32: DREPTUL LA ÎNVĂȚĂTURĂ

Conform Dicționarului Explicativ al limbii române

ÎNVĂȚĂTÚRĂ, s. f. 1.
2. 4.

(1) Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin

învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instrucţie şi de perfecţionare.

Sistem de îndrumări teoretice și practice într-un anumit domeniu de activitate; doctrină; principiu teoretic

sau practic; precept.

Cunoștințe, cultură; erudiție, înțelepciune.

3. Pregătire, studiu, școală; ucenicie.

Precept la care se ajunge prin

experiență practică sau pregătire teoretică; învățământ, povață, sfat.



Constituția României. Art. 32. (1) Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul

general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul

superior, precum şi prin alte forme de instrucţie şi de perfecţionare.

A limita acest drept înseamnă CENZURĂ!

Cele patru principii sunt circumscrise unui drept fundamental: DREPTUL COPILULUI la o educație de calitate.

În numele acestui drept, vă solicităm, domnule ministru Liviu Pop, să renunțați imediat la monopolizarea manualelor, la impunerea manualului unic sau la cosmetizarea acestei acțiuni sub fardul gros al așa zisei licitații de autori, organizată de editura de casă a statului!

Cu speranță,
pentru o Românie educată

Google News icon Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News