România şi-a ales copacii finalişti pentru competiţia „Arborele anului“. Fago-molidul din Retezat, ameninţat de defrişare, betonare, asfaltare. Stejarul din Mercheaşa rezistă de 900 de ani
Competiţia „Arborele anului", derulată în România de către Fundaţia pentru Parteneriat din Miercurea Ciuc, şi-a desemnat finaliştii, care urmează să fie votaţi online, în următoarea perioadă. Un juriu naţional format din jurnalişti, activişti de mediu, botanişti sau specialişti silvici au ales, din cei 27 de arbori înscrişi, un număr de 12 finalişti, care au acces în faza finală a competiţiei. Până pe 31 octombrie, oricine va putea să-şi exprime [/caption] Unul dintre finalişti este fago-molidul ce stă în calea asfaltului. Arborele din munţii Retezat străjuieşte o poiană de pe valea ce porneşte din imediata vecinătate a pasului Jiu-Cerna către Retezatul Mic (Retezatul calcaros). Nu există un traseu turistic marcat aici. Ochii oamenilor nu prea au văzut aceste locuri, cu excepţia salvamontiştilor, a cercetătorilor, a ciobanilor şi a câtorva turişti amatori de aventură. Liniştea şi armonia ce domnesc în acest loc rupt de restul lumii au devenit iminent şi brutal ameninţate de defrişare, betonare şi asfaltare. Pe 6 iulie 2011 s-a dat acordul de mediu pentru construcţia tronsonului 3 al drumului naţional 66A pe culoarul Cerna - Jiu de Vest. 17 hectare de pădure din apropierea fago-molidului urmează să fie defrişate. Zilele liniştite ale arborelui sunt numărate. Locul ar urma să devină în scurt timp un banal loc de picnic. Terenurile de lângă drum au devenit deja subiect de afaceri imobiliare. O dezvoltare haotică asemănătoare cu multe locuri din ţară ar urma să compromită unicitatea Retezatului dată de natura în stare pură. Recunoaşterea importanţei fago-molidului ca emblemă a pădurii ce îl înconjoară este esenţială pentru protejarea ultimului Peisaj Forestier Intact din zona de climă temperată a Europei. Stejarul din Mercheaşa, în vârstă de 900 de ani Un alt copac înscis în competiţia Arborele anului este Stejarul din Mercheaşa, cu o vârstă de aproximativ 900 de ani. Probabil Stejarul a apărut pe păşune cam prin anul 1100, odată cu Transilvania (1075, în latina medievală de cancelarie însemnând "teritoriul de dincolo de păduri"). Sigur a privit la ridicarea satului Mercheaşa (atestat 1448-Enciclopedia Geografică a României numit Streitfert din Scaunul Reps (Rupea azi, wikipedia) sau Stristfordia atestat 1400. Mai înainte, pe lângă el, au trecut spre răsărit şi saşii protejaţi de cavalerii teutoni în migraţia lor. Au ridicat aşezări, cetăţi, au întărit fortificaţii precum: Hoghiz, 15 km sud-vest de Stejar -1186, Şoarş, Felmer & Cobor-1206, Ungra, Micloşoara, Aita Mare & Budila-1211, Cetatea Brasovia întărită de teutoni între 1212-1218, Cetatea Feldioarei zidită de teutoni înainte de 1225, Drăuşeni peste deal de Stejar-1224, Viscri-1231, Corona (Braşovul de azi)-1234, Sânpetru, Hărman & Prejmer-1240. În anul 1241 Stejarul a simţit şi iureşul tătarilor în timpul Marii Invazii pustiitoare. Stejarii din Tăietura şi Dobeni - în 400 de ani au mai rămas 9, din 12
Daca minunaţii stejari multiseculari de pe lângă biserica celor doua sate gemene, Tăietura şi Dobeni ar putea povesti, ne-ar spune printre altele că numele satului Tăietura are legătura cu defrişarea pădurilor. Legenda spune că pe vremuri, pe teritoriile defrişate din pădurea ce acoperea aceste meleaguri, s-au aşezat călugări, iar aceştia, în onoarea celor 12 apostoli au sădit cei 12 stejari. Biserica a fost construită între anii 1843-1851, înaintea ei, aici pe teritoriul actual al bisericii şi al parohiei, funcţionând un lăcaş al călugărilor de ordin trinitar. Erau călugări salvatori de prizonieri. Acest ordin era cunoscut pentru faptul că în vremurile invaziilor otomane răscumpărau secuii căzuţi prizonieri sau chiar mergeau în schimbul lor in detenţie. Stejarii uriaşi ce se găsesc lângă actuala biserică sunt martori tăcuţi ai acelor vremuri. Din spusele localnicilor reiese că stejarii au apărat biserica în timpul războaielor. Unul dintre ei a căzut prada unui obuz salvând biserica de această lovitură, iar doi dintre ei au fost tăiaţi in timpul comunismului pentru ca au fost atinşi de molimă şi au început să putrezească. Astfel, in zilele noastre din cei 12 stejari veterani au mai rămas numai nouă arbori falnici care şi în prezent apăra biserica în vremuri furtunoase cu trunchiurile lor impunătoare, stârnind uimirea şi admiraţia tuturor.
Vezi povestea tuturor copacilor participanţi la competiţia Arborele anului pe www.arboreleanului.ro
Citește și:
,,Capitala creşte verde” – Studenții de la Politehnică au plantat 500 de copaci
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Ion Iliescu, lecție pentru ”noua clasă politică”, greu de înțeles de către luzării momentului de Val Vâlcu
