Se incheiase tocmai conferința de la Varșovia, unde SUA buclaseră practic înțelegerea dintre ele și Estul European. Mike Pence, vice președintele american devenise un erou al noii diplomații împotriva hegemoniei germane asupra continentului european, întărind estul central și în fața eventualelor duble mișcări germano-ruse, folosite de cancelarul Merkel pentru a pedepsii același est recalcitrant în a pune în aplicare politicile sale de deznaționalizare.
România, desigur a lipsit, Iohannis la București, acoperind un eșec diplomatic real al anilor săi pro germani, cu o invitație declarată specială (numai specială nu a fost) la Conferința de Securitate de la Munich. Se știe ca această conferință este de mult timp, o ancoră antiamericană in inima Europei, în deceniul Merkel devenind o platformă de declarații deschis anti SUA. Oricine vrea să înjure pe principalul finanțator al NATO, democrașia americană și pe președintele Trump o face de la tribuna din Munich, orașul puciul ratat al lui Hitler si astăzi, cel mai anti american microfon din bătrânul continent. Cum la Varșovia Iohannis nu putea fi invitat, fiind cunoscută imprecisa sa relație culturală și morală cu poporul evreu, Munich i-a oferit șansa de a se fotografia cu un Mike Pence de stâncă, care nu a zâmbit absolut de loc la întâlnire cu el. Gheața întâlnirii a spart până și încercările galagioasei propagande Iohanniste din România, neputând fi de loc ascunsă.
Ce i se reproșează Poloniei
În timpul vizitei la Varșovia, primul ministru Netanyahu al Israelului a vizitat și memorialul Holocaustului din capitala poloneză. Construirea acestui memorial atât de necesar pe locul ghetoului și holocaustului organizat de către armata germană, atunci când a ocupat Polonia (alături de Rusia Sovietică) a fost, acum ani, subiect de tensionate discuții. Naționalismul, deseori luminat polonez, a dovedit, atunci, că latura sa etnică și ideologic-religioasă nu poate ascunde ascuțite și istorice trăsături antisemite. Mai mult, cum în Polonia antebelică a existat cea mai mare comunitate de evrei din Europa, deci victimele Holocaustului au fost în număr imens în raport cu alte comunități evreiești din alte țări aflate în aceeași situație, urmașii au amintiri deloc favorabile acțiunilor poloneze din acel timp.
Istoric, se reproșează polonezilor lipsa de reacție la atrocitățile germane din timpul ocupației țării lor. Mai mult, ultima lege, extrem de dură, aprobată de Seimul polonez (prin care sunt condamnați cei care declară ca lagărele naziste Auschiwitz-Birkenau – și celălate - au fost poloneze, nefolosind expresia consacrată de lagăre naziste construite pe teritoriul polonez ocupat de către Germania,) a declanșat o vie polemică și o tensionare reală a relațiilor dintre Polonia și Israel. Iată deci contextul în care o declarație a lui Netanyahu vine să arunce în aer preconizata lansare istorică a relațiilor dintre grupul Vishegrad și Israel. Un pas major diplomatic ar fi fost făcut, mai ales că nici ceilalți membri ai grupoului nu stau bine la lecțiile de istorie. Reproșând națiunii poloneze colaborarea cu germanii la infăptuirea Holocaustului, primul ministru israelian reia tema dură a politicii israeliene în ceea ce privește antisemitismul din perioada celui de-al doilea război mondial al națiunilor din Estul European.
Desigur ca primul ministru polonez Mateusz Morawiecki a reacționat, explicând că o asemenea declarație a lui Netanyahu nu poate rămâne fără replică, anulând participarea sa la conferința din Ierusalim. Reacțiile membrilor guvernului israelian au fost ascuțite, ambele părți folosind întregul arsenal al escaladei diplomatice. Întâlnirea trebuia să fie o victorie diplomatică de mare anvergură, care să pună serioase probleme dominației germane în Europa. Leaderii celorlalte membre ale grupului Vishegrad, Ungaria, Cehia, Slovacia se vor duce în Israel. Dar întâlnirile vor fi doar bilaterale, grupul nefiind funcțional fără Polonia.
Această bruscă inflamare de retorică dintre Polonia și Israel are dublă motivație. Pe de o parte apropierea alegerilor din Israel, unde partidele de dreapta și coaliția condusă de Netanyahu au șanse reale de a câștiga o nouă majoritate tocmai pe exploatarea creșterii antisemitismului datorat comunităților musulmane din ce în ce mai numeroase din Europa de Vest, iar pe de altă parte manipularea franco-germană dată tot de apropierea alegerilor, de data aceasta pentru Parlamentul European.
România, eșec diplomatic
În viziunea lui Merkel, secondată de flamboaiantul Macron, cine se opune gândirii unice, nivelatoare și reducționiste al birocrației ilegitime de la Bruxelles este nazist ți fascist. Acest narativ fals, plin de ifose comunotariste, cu accente anti americane, care acoperă de fapt un antisemitism cultural fundamental și o startegică apropiere de Iran și organizațiile islamice păstorite de acest stat, vine să producă o victimă colaterală. Polonia, cea care face față campaniilor violente ale Germaniei din Parlamentul European, a căzut tocmai în această capcană ideologică. Cu un Israel care cere, pe bună dreptate, o clarificare a rolului polonezilor în Holocaust precum și o recunoaștere a antisemitismului inerent perioadei, statul polonez se va trezi acuzat și de către Germania că devine simpatetică ideologiei naziste. O minciună și un fals istoric, dar pe care cuplul Merkel-Macron îl vor răspândii manipulând și ultima reacție israeliană. Iată cum o ciocnire izvorâtă din necesități retorice electorale prinde la mijloc o țară de importanța Poloniei și poate va avea ample efecte asupra politicii europene. Un blocaj al Poloniei pe axa Ierusalim va lăsa adânci urme în Estul Europei.
Ca de obicei România lipsește din acest dialog extrem de important. Iohannis stă doar să critice propria sa țară, între două pîrtii de schi, apăsând pe pedala Bruxelului civilizator. Căci pe șeful de stat major tocmai l-a pierdut. Kaiserul de la Cotroceni chiar s-a crezut comandant de oștire. Legea tocmai i-a spus că habar nu are.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Acest articol reprezintă o opinie.
