Ziua de 21 decembrie 1989 a fost cu adevărat decisivă pentru soarta revoluției târgumureșene. Încă din primele ore ale dimineții se simțea tensiunea.
Târgu-Mureș a auzit vocea Timișoarei
Cuvântarea lui Ceaușescu din seara zilei de 20 decembrie a fost o confirmare că la Timișoara izbucnise Revoluția. Lumea începea să creadă că regimul poate fi înfruntat. Una din particularitățile Revoluției în Târgu-Mureș este că, spre deosebire de Timișoara sau București, mișcarea a plecat din întreprinderi și fabrici, fiind generată chiar de muncitorii care, ironic, orbitau centrul ideologic al regimului. Ieșirea în stradă a acestora după solidarizarea cu Timișoara, inițial în număr mic, și confruntările cu aparatele de represiune, au mobilizat restul populației târgumureșene.
Spontaneitatea, una dintre caracteristicile unei revoluții, a caracterizat nașterea mugurilor Revoluției la Târgu-Mureș.
În dimineața zilei de 21 decembrie 1989 Ceaușescu căuta să își mobilizeze muncitorii în care credea cu atâta ardoare, astfel că de la Comitetul Central al Partidului Comunist Român s-au trimis în țară declarații de sprijin pentru diversele colective de muncă. Aceste declarații erau viziunea regimului cu privire la cele petrecute în Banat și condamnau elementele „reacționare, huliganice și teroriste” care acționau la Timișoara și care urmăreau „destructurarea” României. O astfel de scrisoare a aprins flacăra Revoluției în Târgu-Mureș și a dat naștere unei zile la finalul căreia târgumureșenii își numărau morții, răniții și arestații. Se întâmpla în fabrica Imatex, când un tânăr angajat l-a întrerupt pe secretarul de partid al întreprinderii și, beneficiind de susținerea celorlalți muncitori, i-a adresat o scrisoare lui Nicolae Ceaușescu. . Este vorba despre Aurel Vuță, cel de la care a pornit Revoluția în Târgu-Mureș. ”Mămăliga explodase” și în Ardeal iar târgumureșenii urmau să iasă în stradă.
Revendicările: Alegeri libere când Ceaușescu era încă la putere
Scrisoarea de protest împotriva lui Nicolae Ceușescu avea revendicări politice. Într-o perioadă în care era greu să separi comunismul de regimul Ceaușescu și să înțelegi conceptul de democrație, scrisoarea avea un caracter anticomunist. Se solicita condamnarea represiunilor de la Timișoara, libertate de expresie și alegeri libere.
În jur de 300 de persoane au pornit de la întreprinderea Imatex spre centrul orașului unde era Comitetul Județean. Pe traseu s-a încercat oprirea și dispersarea coloanei în patru puncte: la ieșirea din întreprindrea Metalotehnica, dispozitivul fiind depășit după lupte corp la corp, în dreptul gării CFR unde un puternic dispozitiv de represiune era condus de către secretarul P.C.R. Ion Movilă și de care revoluționarii nu au putut trece (cu excepția a câtorva persoane) astfel încât coloana a fost nevoită să urce spre cartierul Dâmbu. Un al treilea dispozitiv depășit după lupte corp la corp a fost plasat în zona restaurantului Furnica, iar cel mai puternic dispozitiv întâlnit a fost la intrarea în centrul orașulu, în zona Palatului Telefoanelor (zona poștei).
Aici confruntările directe dintre manifestanți și forțele de represiune au durat mai multe minute. S-au încercat inclusiv arestări. Spre exemplu, revoluționarul Sorin Moldovan a fost introdus cu forța într-o mașină, dar a fost scos pe partea cealaltă de manifestanți. După depășirea acestui cordon, revoluționarii au intrat în centrul orașului Târgu-Mureș și s-au plasat în zona Hotelului Grand, vis-a-vis de Comitetul Județean al Partidului Comunist Român. În tot acest timp în zonă s-au strâns mai multe persoane, până spre seară numărul acestora ridicându-se la aproximativ 10.000 în jurul orei 20:00.
21 Decembrie 1989, ziua cea mai lungă în Târgu-Mureș
Pe lângă coloana de la Imatex, care a intrat după confruntări în centrul orașului, a mai existat o coloană care s-a deplasat spre centrul din cartierul Tudor. Aceasta era formată din manifestanți din grupul plecat din cartierul Dâmbu, dar și din alte grupuri sosite din centru și din persoane care s-au alăturat în tot acest timp.
În jurul orei 20:00 masiva coloană plecată din cartierul Tudor a sosit în centrul orașului unde a fost întâmpinată de un dispozitiv de represiune poziționat transversal pe șosea înspre Hotelul Grand și de-a lungul șoselei, între Palatul Culturii și Catedrala Mică. Dacă până atunci nu au fost înregistrate spargeri însemnate ci au existat doar confruntări între revoluționari și forțele de represiune, acum violențele aveau să escaladeze și în cele din urmă să se deschidă focul.
Deși într-o primă fază manifestanții au fost împrăștiați cu apă și spumă de către mașinile de pompieri, au urmat ulterior încă două confruntări între revoluționari și forțele de ordine. În Târgu-Mureș focul s-a deschis cu aproximație în jurul orei 21:20.
Șase eroi-martiri târgumureșeni și-au pierdut viața după ce forțele de represiune au deschis focul pe 21 decembrie 1989, în ceea ce a fost cea mai lungă zi a Târgu-Mureșului în bătălia pentru libertate. Pe lângă cei care s-au jertfit pentru libertate, zeci de revoluționari au fost răniți, arestați, bătuți și torturați de Securitate și Miliție.
Cu Ceaușescu încă la putere, Târgu-Mureș a răspuns apelului Timișoarei și ne-a arătat încă odată că setea de libertate a unui popor nu poate fi stăvilită indiferent de cât de brutală este represiunea dictatorială.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
