Acest candidat este Călin Popescu Tăriceanu. PSD este obligat să îl susțină, sau va merge singur la prezidențiale. În joc sunt cele 5,1 milioane de voturi pe care Victor Ponta le-a luat în 2014. E foarte probabil că o parte a electoratului care a susținut candidatul USL 2 (PSD-ALDE) să nu mai poată fi mobilizat în 2019, din varii motive, de la dispariția fizică la schimbarea opțiunilor politice. Sau, dimpotrivă, să fi rămas fidel PSD, care merge cu candidatul propriu. Totuși, bazinul electoral e uriaș, iar pentru cele două partide orice scor peste 10,6 (cât au obținut împreună la europarlamentare) e un scor bun.
Riscurile pentru PSD dacă merge împotriva USL 3
Social-democrații nu își pot permite să iasă pe margine din primul tur. Alianța Ponta-Tăriceanu îi lasă în ofside. Orice simplificare a jocului aduce un bonus celor care fuzionează/se aliază. USL 3 nici nu trebuie să ia prea mult din voturile PSD: dacă 0,2 % dintre alegători pariază pe Tăriceanu, în loc să-și dea votul candidatului social-democrat, USR și PNL ajung în finală, PSD pierde și prezidențialele și guvernarea. În 2014, PSD a reușit să păstreze Guvernul, având în spate 46% din electorat și în față doi ani până la noi alegeri. Cu un scor blocat undeva la 20 de procente, parlamentarii PSD vor fi greu de ținut aproape. Mai ales dacă există alternativa USL 3, unde se pot replia.
PSD poate insista cu un candidat propriu, mergând pe discursul votului util (nu risipiți voturile Stângii pe ”trădători” etc). Dar, astfel intră în conflict cu candidatul USL 3 și cu formațiunile componente. Greu să mai guvernezi cu ALDE, după ce te-ai războit cu candidatul acesteia. Există și scenariul în care PSD reface scorul de la europarlamentare și intră în turul doi, singur împotriva tuturor. Dar merită această victorie a la Pirus? Pot câștiga social democrații alegerile prezidențiale, odată intrați în finală? Dacă nu, cum vor mai rezista la guvernare, fără ALDE? În schimb, dacă merg pe alianța cu Tăriceanu și Ponta, pot spera la scorul însuma al celor trei partide, care îi duce la 33%, și evident, în turul al doilea.
ALDE, obligat la alianța cu ProRomânia
ALDE a ratat intrarea în Parlamentul European din cauza unei fraze nefericite, aruncate de Liviu Dragnea: voi face marele anunț în seara de 26 mai. S-a crezut că își va anunța candidatura la prezidențiale, ceea ce a lăsat ALDE fără aer. Partidul avea portanță atâta vreme cât se credea că va da prezidențiabilul Coaliției. Până la rezultatul-șoc de la europarlamentare, victoria lui Tăriceanu, susținut de PSD, era chiar un scenariu plauzibil.
Relansarea ALDE nu e posibilă fără ca locomotiva sa de imagine să intre în cursa prezidențială. Tăriceanu era la mâna Congresului PSD , care l-ar fi pus, peste o lună, în fața unui fapt împlinit. Cum se spune în filmele americane: take it, or leave it. Prin acordul pentru USL 3, Tăriceanu dă PSD mutarea în plic, ceea ce explică și graba cu care s-au mișcat cei doi lideri.
Ponta nu are decât de câștigat din USL 3
Victor Ponta nu are decât de câștigat din acordul cu Tăriceanu. Cu toate că există lideri care meritau să intre în cursa pentru prezidențiale din partea ProRomânia (Sorin Câmpeanu, de exemplu), e greu să construiești notorietate și favorabilitate într-un timp foarte scurt. Ca urmare, Ponta nu mai trebuie să explice de ce a intrat pe lista la europarlamentare, dar nu intră el la prezidențiale, desi se află cel mai sus în sondaje.
Ponta mai scapă de un reproș, dacă merge cu un candidat de Dreapta: USL l-a pus premier, în 2012, dar PSD nu a susținut candidatul liberalilor, așa cum promisese, în 2014. În plus, dacă gândim în termeni de real-politik, Ponta nici nu riscă afirmarea unui alt lider ProRomânia, cum s-ar întâmpla dacă partidul avea candidat propriu, nici nu iese prea șifonat, dacă pierde Tăriceanu.
Pe de altă parte, alianța electorală poate intra împreună la guvernare, într-un eventual guvern minoritar, și, evident, în alegerile de anul următor.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
