În luna martie, România încă nu are buget pentru 2019
Deși intrăm în cea de-a treia lună a anului 2019, încă nu avem un buget pentru anul 2019 care să fi trecut de toate procedurile legale pentru a intra în funcțiune.
Încropită de către Guvern abia la începutul lui februarie, fără explicații legate de întârziere, aprobată în Parlament într-un timp record, de mai puțin de o săptămână, Legea Bugetului a ajuns la Președinte, care a decis să o atace la Curtea Constituțională, invocând faptul că ar încălca drepturi fundamentale, nu ar respecta obligațiile asumate față de partenerii europeni și ar aduce atingere principiului descentralizării și subsidiarității. Vom afla, probabil curând, dacă Prima Doamnă a României știe să gătească salată pentru oaspeții Palatului Cotroceni, la fel cum Melania Trump era să pregătească un meniu bazat pe salată pentru un dineu oficial la Casa Albă la mijlocul lunii ianuarie, când nici Statele Unite nu aveau bugetul aprobat pentru 2019.
Propunerea PNL de majorare a alocațiilor pentru copii – prilej de ceartă între Palate
Pe ultima sută de metri în timpul dezbaterilor din Parlament, un deputat liberal a propus un amendament prin care se urmărea majorarea alocațiilor pentru copii începând cu 1 martie, de la 84 de lei la 150 de lei, iar pentru copiii de până la 2 ani, suma ar fi urmat să crească de la 200 la 300 de lei. Amendamentul a fost votat, având în vedere că parlamentarii puterii se aflau, majoritatea, în afara sălii de ședință. Pentru a acoperi sumele necesare, Guvernul a anunțat apoi că va mări deficitul bugetar de la 2.55% șa 2.76%.
Probabil PSD a acceptat propunerea fără prea multe obiecții din același motiv pentru care PNL a făcut-o: pentru capital electoral, având în vedere alegerile pentru Parlamentul European din luna mai și alegerile prezidențiale din toamnă. Dacă ar fi încercat să se opună, PSD ar fi fost acuzat că nu îi pasă de copii. Este posibil ca în acest calcul să fi intrat și ideea că amendamentul depus de PNL privind majorarea alocațiilor pentru copii va fi un argument suplimentar pentru Klaus Iohannis să nu pună bețe în roate Legii Bugetului: nu ar fi dat bine să se opună unei legi care avea o prevedere propusă de către PNL, partidul din care provine Președintele și față de care acesta se simte cel mai apropiat. Dovadă a faptului că și acest motiv a intrat în calculele PSD este declarația Președintelui PSD Liviu Dragnea, la aflarea veștii că Iohannis intenționează să sesizeze Curtea Constituțională pe tema bugetului: ˝pentru a-și hrăni orgoliul, pentru a arăta în continuare cât de supărat este sau cât de mult rău vrea să facă acestui guvern, (Iohannis) face rău și copiilor din România˝. Pe de altă parte, Klaus Iohannis a spus că ˝bugetul rușinii naționale˝ arată ˝cât de incompetentă este clasa politică aflată la putere˝.
Copiii au ajuns ca o minge de ping pong aruncată asemeni unui perpetuum mobile între Palatul Parlamentului, Palatul Victoria și Palatul Cotroceni
Dincolo de situația oricum gravă în care ne aflăm în lipsa unui buget național aprobat și funcțional pentru 2019, este și mai regretabil faptul că nu deranjează pe nimeni că o întreagă categorie a populației, printre cele mai vulnerabile, este folosită drept minge de ping pong între cele două Palate.
Conform datelor disponibile pe site-ul Institutului Național de Statistică, la 1 ianuarie 2018, România avea peste 4,17 milioane de copii cu vârste între 0 și 18 ani, dintre care 40% se află în situație de risc de excluziune socială și de sărăcie. Cea mai mare pondere a acestora se află în regiunea Sud-Vest Oltenia, urmată de regiunile Nord-Est și Sud-Est. Cea mai mică rată a copiilor aflați într-o asemenea situație se înregistrează în Centru și în Nord-Vest.
România – țară cu risc foarte mare de excluziune socială și sărăcie, în mai multe statistici internaționale
Organizația Saven the Children calculează anual un ˝indice privind sfârșitul copilăriei˝(End of Childhood Index), un indicator compozit care ia în calcul rata mortalității sub vârsta de 5 ani (decese la 1.000 de nașteri), oprirea din creștere a copilului, copii de vârstă școlară primară și gimnazială care au abandonat școala, copii exploatați prin muncă (procent dintre cei cu vârsta între 5 și 14 ani), adolescenți aflați în prezent într-o căsătorie sau concubinaj (procent dintre fetele cu vârsta între 15 și 19 ani), rata natalității la adolescente, populația strămutată forțat din cauza unui conflict (procent din total) i rata de omucideri în rândul copiilor (victime la o populație de 100.000 cu vârsta între 0 și 19 ani). Dintre cele 172 de țări monitorizate, în 2017 România se afla pe locul 52, cea mai de jos poziție ocupată de o țară membră a Uniunii Europene. Primele locuri aparțineau Norvegiei, Sloveniei, Finlandei, Olandei și Suediei, în timp de ultimele locuri erau adjudecate de Niger, Angola, Mali, Republica Africană Centrală. Tunisia și Liban, de exemplu, ocupă locul 45, fiind țări în care sunt percepute mai puține amenințări la adresa copilăriei decât în România.
Într-un raport al Eurostat pentru anul 2017, România este pe penultimul loc într-un top al țărilor europene din punct de vedere al riscului de sărăcie și excluziune socială, fiind întrecuți doar de bulgari, care se află pe ultimul loc; dintre cei 35,7% români despre care Comisia Europeană spune că se află în situație de risc din cauza sărăciei și a excluziunii sociale, cei mai afectați sunt pensionarii, șomerii și copiii care se culcă flămânzi.
Foarte trist și grav în același timp este faptul că, tot după datele prezentate de Eurostat, România se află pe locul întâi în ceea ce privește persoanele angajate aflate în situație de risc de sărăcie și excluziune socială: 26,8% dintre angajați sunt în această postură. Prin urmare, problemele legate de sărăcie sunt probleme sociale structurale, profunde, care pot fi rezolvate doar prin soluții inovative integrate.
Sărăcia și riscul de ecluziune socială nu sunt singurele probleme ale copiilor români
Faptul că statisticile mai multor instituții și organizații ne plasează pe locuri deloc onorabile în ceea ce privește riscul de sărăcie și excluziune socială în care se află copiii noștri ar trebui să ne pună serios pe gânduri. Angajamentele asumate de România în vederea atingerii indicatorilor din Strategia Europe 2020 sunt departe de a fi respectate. Tot conform datelor Eurostat, suntem pe locul trei în Uniunea Europeană în ceea ce privește părăsirea timpurie a școlii; o cincime dintre elevi rămân cu opt clase și avem printre cele mai mici rate de absolvire a studiilor superioare. INS arată că, pentru anul școlar 2017/2018, avem un grad de cuprindere în învățământ a populației de vârstă școlară de 72%, cu 2,312 milioane de copii care au frecventat școala la forma de învățământ de zi, dintr-un total de 3,578 milioane de copii, cât număra populația școlară.
În 2018, în România s-au născut cei mai puțini copii din ultimii 50 de ani
Situația este cu adevărat gravă. În lipsa unor politici publice sociale și educaționale eficace și eficiente, guvernanții noștri folosesc trucuri ieftine pentru astupa problemele asemeni pisicilor. Aceste creșteri ale cuantumului alocațiilor pentru copii, deși în mod evident binevenite, nu vor elimina, și nici măcar nu vor reduce, cauzele riscului de excluziune socială sau de sărăcie. Probabil diferențele abia dacă vor acoperi valul de scumpiri care se anunță în toate domeniile. Între timp, anul trecut s-au născut în România cei mai puțini copii din ultimii cincizeci de ani. Păcat.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
