PLUGUȘORUL, versuri autentice. Istoria străvechiului obicei

Ema Apostu / 31 dec 2017 / 11:53

De Anul Nou românii merg la urat din casă în casă, pentru a avea noroc, bani şi sănătate. Sorcova, Pluguşorul, Capra sau umblatul cu Ursul sunt doar câteva dintre cele mai frumoase obiceiuri de Anul Nou, păstrate din moşi-strămoşi în România.

În prima zi a noului an, se merge cu „Pluguşorul" şi cu „Sorcova", obiceiuri ce invocă prosperitatea şi belşugul pentru gospodăria celui care primeşte colindătorii. Se spune că cei care nu primesc cetele de colindători vor avea necazuri şi sărăcie în anul ce vine.

În ajunul Anului Nou, în Moldova, cete de flăcăi şi de bărbaţi de curând însuraţi pleacă cu Plugul. 

Străvechi obicei agrar derivat dintr-o practică primitivă, trecut printr-un rit de fertilitate, „Pluguşorul" a ajuns o urare obişnuită de recolte bogate în anul care abia începe.

Pluguşorul este întotdeauna însoţit de strigături, pocnete de bici şi sunete de clopoţei, dar plugul adevărat, tras de boi, a fost înlocuit cu timpul de un plug miniatural, mai uşor de purtat, sau de buhaiul care imită mugetul boilor.

La sate, „Pluguşorul" este însă extrem de complex, iar alaiurile care merg din casă în casă duc cu ele chiar un plug.

PLUGUȘORUL: 

Aho, aho, copii și frați, 

Stați puțin și nu mânați, 

Lângă boi v-alăturați

Și cuvântul mi-ascultați. 

 

Mâine anul se înoiește 

Plugușorul se pornește

Și începe a ura 

Pe la case a colindă

 

Iarnă-i grea, omătu-i mare

Semne bune anul are

Semne bune de belșug 

Pentru brazdă de sub plug

 

Plugușor cu patru boi

Ia mai mânați, mai flăcăi!

Hai, hai... 

 

S-a sculat mai an

Bădică Traian

Și-a-ncalecat 

Pe-un cal învățat

Cu șaua de aur, 

Cu nume de Graur, 

Cu frâu de matasă, 

Împletit în șase, 

Cât vită de groasă. 

El în scări s-a ridicat, 

Peste câmpuri s-a uitat, 

Să aleagă-un loc curat

De arăt și semănat.

Și-a pornit într-o joi

Cu un plug cu doispreceze boi

Boi boureni, 

În coadă codalbeni, 

În frunte țintatei. 

 

Ia mai mânați, mai, flăcăi! 

Hai, hai... 

 

Cu luna, cu săptămâna,  

Își umplu cu aur mâna

Și el vru să vadă

De-i dete Dumnezeu roadă. 

Era-n spic cât vrabia, 

Era-n bob cât trestia. 

 

Ia mai mânați, mai flăcăi! 

Hai, hai...

 

Traian iute s-a întors

Și din grajd alt cal a scos. 

Un alt cal mai năzdrăvan, 

Cum îi place lui Traian, 

Negru ca corbul, 

Iute ca focul, 

De nu-l prinde locul. 

Cu potcoave de argint, 

Ce dă sporul la fugit. 

Traian iute-a-ncălecat, 

La Tinchin a apucat

Și oțel a cumpărat, 

Că să facă seceri mari, 

Pentru seceratorii țări. 

Și-altele mai mititele, 

Pentru fete ochesele

Și neveste tinerele.

 

De urat, am mai ura, 

Dar mă tem că va-nsera, 

Pe-aici, pe la dumneavoastră, 

Departe de casa noastră. 

Și ne-asteapte și-alte case, 

Cu bucate mai gustoase, 

Cu pâine caldă pufoasă, 

Cu vinul de vită-aleasă, 

Cu Cotnar de Drăgășani, 

La anul și la mulți ani!

[citeste si]