Părinți de succes: Comunicarea nonverbală – tot ce trebuie să știe părintele (2)

Pentru toți părinții, nu numai pentru cei de succes, profesorul universitar Ion-Ovidiu Pânișoară, doctor în Științe ale Educației în cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației prezintă, într-un al doilea capitol dedicat comunicării non-verbale, alte trei elemente importante: respectiv spațiul, atingerea și teritoriile.

Potrivit lui Edward T. Hall, cel care a pus pentru prima dată în evidență influența spațiului în comunicare și considerat creatorul proxemicii, există o diferenţă între distanţa intimă (0-0,5 m.), distanţa personală (1-1,5 m.), distanţa socială (1,5-4 m.) şi distanţa publică (aprox. 4m.), distanţe pe care oamenii le definesc în funcţie de prezenţa interocutorului. În nenumărate cazuri, s-a stabilit, în urma mai multor studii, că intrarea în spațiul intim al unei persoane străine poate să fie văzută ca o acțiune neplăcută de către aceasta, spre deosebire de cazul în care pătrunderea unui prieten sau al unei persoane din familie este apreciată. Distanța fizică într-un grup de prieteni sau în familie tinde să scadă până la eliminare deoarece este vorba despre oameni care se apreciază și care se iubesc. "O astfel de tendință poate conduce la acțiuni manipulative" arată profesorul universitar Pânișoară, întrucât o persoană din apropierea subiectului este văzută mai demnă de încredere și credibilă. În consecință, părinții responsabili ar trebui să-i învețe pe proprii copii rolul distanțelor în comunicare.

"Este important să le ofere posibilitatea să experimenteze (prin joc de rol, spre exemplu) strategii de intrare în spațiul intim al cuiva (pentru a-i dezvolta forța de persuasiune) ori de retragere atunci când altcineva le invadează spațiul. O urmărire a interacțiunilor între oameni (la o petrecere spre exemplu) este de asemenea, utilă și dezvoltă la micuțul nostru calitățile unui bun observator", explică profesorul universitar Pânișoară.

Acesta informează că, în momentul în care distanța intimă este depășită, apare atingerea, despre care părinții trebuie să-i informeze pe cei mici că pot fi bune sau rele. "O atingere pozitivă din partea părinților este importantă ducând la dezvoltarea unui echilibru în relația părinte-copil, la un control emoțional mai mare din partea acestuia din urmă și la creșterea încrederii în sine", fapt, de altfel, demonstrat și de un experiment al cercetătorilor Wheldall, Bevan și Shortall (apud Gueguen, 2007). Aceștia au observat că elevii care în timp ce erau lăudați de către cadrul didactic erau și atinși de acesta în mod nonintruziv au dezvoltat cu 60% mai puține comportamente de indisciplină în clasă și cu 20% mai multe comportamente de implicare în sarcinile date față de elevii lăudați, dar fără a fi atinși.

Teritorialitatea este un un al treilea aspect al comunicării nonverbale, al cărui rol nu ar trebui minimalizat de către părinții de succes. Nu sunt puține cazurile în care părinții nu-i lasă copilului suficient spațiu de dezvoltare, încearcă să-i controleze fiecare pas și îi ocupă teritoriile, uitând că, de fapt, respectarea   teritoriului celui mic este un pas convingător spre dezvoltarea independenței și maturității acestuia.

"Părinții trebuie să știe să păstreze o balanță între spațiul, atingerea și teritoriile copilului. Modul în care construim aceste elemente vor constitui matricea dezvoltării copilului, acesta va prelua modelul părinților și va crește cu el", încheie profesorul universitar Ion-Ovidiu Pânișoară.

Citește mai multe pe performante.ro

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News