A început cea de 95-a ediţie a sărbătorii Operei de la Arena din Verona, manifestare tradiţională, ce se va desfăşura până în 27 august. Toate spectacolele din amfiteatrul cu 15.000 de locuri sunt sold out.
Festivalul de Operă de la Verona nu mai are nevoie de prezentare. De peste 100 de ani, în fiecare vară, în magnificul amfiteatru roman, cu, producţiile de operă se urmează la fel de grandioase.
Arena din Verona este blindată de jur împrejur.
Potrivit Directorului Festivalului, Giuliano Polo, actuala ediţie aduce “Titluri inovatoare şi regizori din cinema”, iar numărul biletelor vândute semnalează o “creştere a interesului publicului”.
“Nabucco”, cu explozii şi focuri de armă
Festivalul s-a deschis cu Nabucco de Giuseppe Verdi, într-o nouă punere în scenă a regizorului francez Arnaud Bernard, care a conceput şi costumele, şi scenografia semnată de Alessandro Camera.
Un spectacol care a speriat populaţia şi chestura din Verona, din cauza focurilor de armă. Exploziile şi focurile de puşcă, chiar dacă au fost atenuate de giganticul amfiteatru roman, au devenit, în aceste vremuri îngrijorătoare, o chestiune de ordine publică. Oficialii au trebuit să liniştească locuitorii îngrijoraţi de zgomotele nocturne.
Nabucco, plasat în atmosfera anului 1948
“După doi ani de luptă pentru supravieţuire, stagiunea lirică de la Verona a ales pentru început această nouă producţie. Pentru a construi acest Nabucco, au reînceput să lucreze laboratoarele, care sunt mândria noastră şi care erau inactive de trei ani. Relaţiile cu sindicatele sunt mai destinse. Nu se mai vorbeşte de privatizarea Arenei care este, de altfel, o Fundaţie solidă. 65% din cheltuieli provin din autofinanţare”, a explicat Giuliano Polo.
Rămâne însă o problemă de fond pentru Arena, după părerea specialiştilor. Ea a fost fondată cu un program liric din 1913, când opera în Italia era încă un spectacol naţional popular şi un fenomen social. Anii glorioşi ai grupurilor venite în autobuze şi pe biciclete, în care melodrama aulică era populară, au trecut. Astăzi acel public nu mai există. Opera poate fi încă, aşa cum de altfel s-a demonstrat, pop, poate chiar cel mai pop spectacol live. Dar trebuie să inventeze o altă formă de spectacol şi să se reinventeze ca gen, să abordeze noile tehnologii, să se raporteze la o contemporaneitate văzută nu sub semnul ameninţării, ci al oportunităţii.
Nabucco, în regia lui Arnaud Bernard
“Cerul înstelat deasupra spectatorilor şi muzica lui Verdi în inima lor. Celebrul dirijor Daniel Oren şi obişnuita companie made in Est, pentru că se pare că singurii cântăreţi cu volum vin de acolo” scrie Alberto Mattioli în La Stampa, după spectacolul Nabucco.
Această a treia opera a lui Verdi are o lungă şi fericită istorie artistică la Arena din Verona. Prezentată prima data în 1930, a avut 21 de reprezentaţii, în 10 viziuni regizorale, şi a ocupat, din punct de vedere al vânzării biletelor, al treilea loc după Aida şi Carmen.
Datorită muzicii sale foarte teatrale şi emoţionante a fost “descoperită” în 9 martie 1942 la Teatro alla Scala, având apoi premieră după premieră, succes după succes timp de o peste o jumătate de secol.
Regizorul Arnaud Bernard a schimbat datele, plasând opera născută din ideile Italiei Unite, în cele Cinci Zile (Milano 18-22 martie 1948), cu o Abigaille îmbrăcată în husar , cu 480 de persoane în scenă, cu baricade, cu Va’ pensiero, viva V.E.R.D.I. şi viva l’Italia.
De altfel, binomul Verdi-Risorgimento a avut precedente spectaculare în timpurile moderne, de la Senso de Luchino Visconti (1954) care preia paradigma unei alte opere (Trubadurul), la Novecento de Bernardo Bertolucci (1976).
Drama umană a protagonistului Nabucco, tată şi rege asirian trădat în sentimentele sale şi în final cucerit de “noua” credinţă a poporului evreu, va fi mult mai puternică dacă sacrilegiul ar fi relevat nu de fulgerul divin, ci de pistolul mai apropiat de un fiu al poporului lombard din timpul revoluţiei. Iar locurile monumentale prevăzute de libret (fluviul Eufrat, Templul din Ierusalim şi grădinile Babilonului), au fost înlocuite pe scena din Verona de pieţe, edificii şi palate care amintesc perioada Risorgimento-ului, inclusiv steaguri tricolore.
Opera va avea 12 reprezentaţii, susţinute de distribuţii diferite. Rolul titular va fi interpretat de George Gagnidze, Leonardo Lòpez Linares, Boris Statsenko şi Sebastian Catana, în timp ce în rolul Ismaele vor evolua Walter Fraccaro, Mikheil Sheshaberidze şi Rubens Pelizzari.
Stanislav Trofimov, Rafał Siwek şi In-Sung Sim vor fi Zaccaria, Tatiana Melnychenko, Rebeka Lokar, Anna Pirozzi şi Susanna Branchini îi vor da viaţă lui Abigaille.
În trei spectacole, inclusiv prima reprezentaţie, o găsim în rolul Fenena pe mezzosoprana Carmen Topciu, solistă a Operei din Braşov, care va alterna cu Anna Malavasi şi Nino Surguladze.
La pupitrul Orchestrei şi Corului Arenei se va afla Daniel Oren, care, din 1984, a dirijat la Verona 45 de titluri lirice. Pentru patru reprezentaţii, locul lui pe podium va fi luat de talentatul dirijor Jordi Bernàcer.
“Este o îndrăzneală să începem cu acest Nabucco atât de monumental şi inovator. Mi-ar plăcea ca în fiecare an să avem o nouă punere în scenă: programarea actuală este foarte populară şi din prudenţă pe plan economic aş vrea să introducem şi titluri mai puţin inovatoare”. Ediţia actuală a avut ca obiectiv apropierea de publicul tânăr, tocmai prin montarea unor opere de către regizori de film.
Alte spectacole la care biletele sunt aproape în întregime vândute, sunt Aida, de la Fura dels Baus, urmată de serata-eveniment Roberto Bolle and Friends din 17 iulie şi de Placido Domingo - Antologia de la Zarzuela din 21 iulie.
Printre oaspeţii celebri ai primei seri să-i amintim pe Consulul General al Statelor Unite la Milano, Philip Reeker, Ambasadorul Germaniei în Italia, Reinhard Schäfers, alături de parlamentarii Anna Cinzia Bonfrisco, Mattia Fantinati, Alberto Giorgetti, Alessia Rotta, Tancredi Turco şi Diego Zardini, dar şi actorul şi regizorul Antonio Albanese sau Piero Maranghi, preşedintele Classica Italia…
O spectaculoasă “Aida”
În a doua seară a Festivalului, este programată Aida, de Giuseppe Verdi, pe libretul lui Antonio Ghislanzoni, în futurista montare a echipei catalane La Fura dels Baus, cea care a inaugurat cu succes Festivalul Centenarului, remarcabilă prin spectaculoasa tehnică de scenă. Regia este semnată de Carlus Padrissa şi Àlex Ollé, scenogafia i se datorează lui Roland Olbeter, iar costumele au fost create de Chu Uroz.
Eroina care dă numele operei va fi întrupată, alternativ, de reputata soprană Amarilli Nizza, de Sae-Kyung Rim şi de Irina Churilova, iar Radames le revine lui Carlo Ventre, Yusif Eyvazov şi Fabio Sartori. În rolul Regelui, Deyan Vatchkov şi Romano Dal Zovo, iar Amneris va beneficia de trei voci excepţionale: Violeta Urmana, Anna Maria Chiuri şi Anastasia Boldyreva.
Spectacolul futurist Aida al Companiei Fura dels Baus
Orchestra va fi dirijată de Julian Kovatchev, iar coregrafia a fost concepută de Valentina Carrasco.
Aida este prezentată şi în scenografia lui Gianfranco de Bosio, care evocă ediţia istorică din 1913 a lui Ettore Fagiuoli, căruia i-a revenit atunci crearea decorului. Arhitectul a studiat cu meticulozitate lucrarea egiptologului Auguste Mariette, care a colaborat cu Verdi pentru decorul şi costumele premierei absolute a Aidei, la Cairo, în 1871. Faraoni, războinici, sclavi şi prinţese se deplasau într-un ambient bogat în obeliscuri, palmieri, temple şi sfincşi.
Scenă din Aida, evocare a producţiei din 1913
Coregrafia poartă semnătura Susannei Egri. Regia reia prima ediţie a capodoperei verdiene, dar cu o “depăşire” a punerii în scenă originare. În anii 1900, De Bosio a realizat impunătorul văl din actul al IV-lea, care domină scena finală şi acoperă sugestiv mormântul Aidei şi al lui Radames. În completarea scenografiei, coregrafa Susanna Egri întreprinde un studiu asiduu pentru a aduce în scenă gustul specific secolului al XIX-lea, caracteristic compoziţiei operei, şi, în acelaşi timp, pune în valoare dimensiunile excepţionale ale scenei de la Arena.
Aidei în vor da voce, de data aceasta, Monica Zanettin, Hui He, Cellia Costea şi Maria José Siri. În rolul Radames, vor evolua Gaston Rivero, Hovhannes Ayvazyan şi Walter Fraccaro, iar Regele va va fi interpretat de Ugo Guagliardo şi George Andguladze. Solistele Olesya Petrova, Marianne Cornetti, Giovanna Casolla şi Anastasia Boldyreva vor fi, pe rând, Amneris, Rafał Siwek şi Deyan Vatchkov îi dau viaţă lui Ramfis, Ambrogio Maestri şi Carlos Almaguer, lui Amonastro…
La pupitru alternează Andrea Battistoni şi Julian Kovatchev.
Roberto Bolle şi prietenii săi
Desigur, pentu iubitorii baletului, este de neratat serata Roberto Bolle and Friends, dedicată lumii Dansului internaţional, din 17 iulie. O întâlnire unică, un omagiu adus baletului de repertoriu şi creativităţii dansului contemporan de către cei mai mari interpreţi provenind din importante Companii internaţionale.
Programul cuprinde piese diverse, cum ar fi Ballet 101, în coregrafia lui Eric Gauthier, pe muzică de Eric Gauthier şi Jens-Peter Abele, în care publicul îl va putea admir pe Roberto Bolle.
Roberto Bolle şi Melissa Hamilton
Urmează Pas de deux din actul al III-lea al baletului Don Chisciotte, semnat de Marius Petipa pe muzică de Ludwig Minkus, Vor dansa Misa Kuranaga şi Daniil Simkin.
O piesă de virtuozitate este şi Pas de deux din Caravaggio, în coregrafia lui Mauro Bigonzetti, în care evolueză doi virtuozi ai baletului, Melissa Hamilton de la The Royal Ballet, din Londra, şi Roberto Bolle.
Pe muzica lui Serghei Rahmaninov, Penumbra, coregrafiată de Remi Wörtmeyer, îi aduce în scenă pe Anna Ol şi Young Gyu Choi, de la Dutch National Ballet din Amsterdam.
Din nou o piesă de rezistenţă a spectacolului, Pas de deux din La Bayadère, în coregrafia lui Marius Petipa, pe muzica lui Ludwig Minkus va prilejui apariţia a două stele stele necontestate: Polina Semionova de la American Ballet Theatre din New York, şi Roberto Bolle. Acesta din urmă va dansa, împreună cu Melissa Hamilton şi Take me with you, în coregrafia lui Robert Bondara pe muzica Radiohead.
Revin în scenă Anna Ol şi Young Gyu Choi, pentru Pas de deux din Esmeralda de Marius Petipa pe muzica lui Cesare Pugni.
Polina Semionova şi Roberto Bolle vor încânta publicul şi cu un Pas de deux din Carmen, de Roland Petit.
Pe muzica lui Jacques Brel, coregrafia Les Bourgeois de Ben Van Cauwenbergh, va fi interpetată de Daniil Simkin de la American Ballet Theatre, în timp ce Pas de deux de Ceaikovski, montat de George Balanchine, prilejuieşte intrarea în scenă a balerinilor Misa Kuranaga de la Boston Ballet, şi Herman Cornejo, de la American Ballet Theatre, New York
Un solo al lui Roberto Bolle, în Rencontre a coregrafului Massimiliano Volpini, pe muzica scrisă şi interpretată de René Aubry este însoţit de efecte vizuale ce accentuează calitatea interpretării.
Daniil Simkin şi Misa Kuranaga
“Rigoletto” reproduce cu minuţiozitate Mantova
Melodrama în trei acte a lui Giuseppe Verdi pe libretul scris de Francesco Maria Piave, Rigoletto, regizată de Ivo Guerra, cu scenografia lui Raffaele Del Savio şi costumele Carlei Galleri.
Definită de compozitor drept “cea mai mare dramă a vremurilor moderne”, această operă grotescă şi sublimă, care îl are ca subiect pe faimosul bufon, este axată pe motivul blestemului tradus în muzică într-o combinaţie de bogăţie melodică şi forţă a acţiunii scenice.
Rigoletto, cea mai mare dramă a timpurilor moerne
Rigoletto va fi întrupat, alternativ, de trei solişti de prim rang: baritonul mongol Amartuvshin Enkhbat, spaniolul Carlos Álvarez şi italianul Leo Nucci, iar Ducele de Mantova va fi interpretat de Gianluca Terranova, Francesco Demuro şi Arturo Chacón-Cruz.
În prima seară, o regăsim, în rolul Gilda pe celebra soprană româncă Elena Moşuc, în următoarele reprezentaţii urmând să cânte nu mai puţin apreciată soprană americană Jessica Pratt, Ekaterina Siurina şi Jessica Nuccio. De notat şi prezenţa în scenă a lui Andrea Mastroni (Sparafucile), Anna Malavasi (Maddalena), Alice Marini (Giovanna), Nicolò Ceriani (Contele de Monterone)…
La pupitru: dirijorul Julian Kovatchev
“Madama Butterfly” în viziunea lui Franco Zeffirelli
Madama Butterfly, de Giacomo Puccini, este prezentată în viziunea lui Franco Zeffirelli. Ochiul expert al lui Zeffirelli a valorificat ambianţa Arenei şi natura intimă a operei, gestionând magistral marile spaţii. Punerea lui în scenă îi transportă pe spectatori de la Arena din Verona în Japonia începutului anilor 1900. Amfiteatrul se transformă în colina de la Nagasaki, dincolo de care se întrevăd pădurea de bambus şi marea de pe care soseşte nava lui Pinkerton. Apare apoi, spre marea uimire a publicului, căsuţa lui Cio-Cio-San, în faţa căreia se agită o mulţime de oameni obişnuiţi, formată din negustori ambulanţi, gheişe şi marinari. Costumele preţioase şi detaliate gândite de Emi Wada, distinsă cu Oscar, completează o punere în scenă care subliniază eficacitatea muzicii pucciniene.
Madama Butterfly pe scena din Verona
Trei soprane evoluează în rolul Cio-Cio-San: ucraineanca Oksana Dyka, sud-coreana Sae-Kyung Rim şi chinezoaica Hui He, iar F.B. Pinkerton se bucură de interpretarea tenorilor Marcello Giordani şi Gianluca Terranova. Protagoniştilor li se alătură alte voci prstigioase: Silvia Beltrami şi Anna Malavasi (Suzuki), Alessandro Corbelli, Stefano Antonucci şi Alberto Gazale (Sharpless), Alice Marini în rolul Kate Pinkerton…
Serată cu unul dintre miturile liricii mondiale, Placido Domingo
Plácido Domingo revine la Verona cu cele mai emoţionante arii ale tradiţiei spaniole. Antología de la Zarzuela, un spectacol în regia lui Stefano Trespidi şi sub bagheta dirijorului Jordi Bernàcer, propune romanţe, duete şi terţete de zarzuela, compuse de Ruperto Chapí, Gerónimo Giménez, Federico Moreno-Torroba, José Serrano, Pablo Sorozábal, Manuel Penella. Dar şi balete pe muzica unor compozitori ca Georges Bizet, Manuel de Falla şi Gerónimo Giménez, în coregrafii semnate de Antonio Gades, Carlos Saura, Mayte Chico şi Stella Arauzo.
Placido Domingo, un mit al artei lirice
Alături de acest monstru sacru al Operei care este Plácido Domingo, se vor afla în scenă soprana Ana María Martínez şi tenorul Arturo Chacón-Cruz.
Polina Semionova şi Roberto Bolle
5 reprezentaţii cu “Tosca” în regia lui Hugo De Ana
Tosca, emoţionanta poveste de dragoste, compusă de Giacomo Puccini pe libretul scris de Giuseppe Giacosa şi Luigi Illica, va avea 5 reprezentaţii începând din 5 august. Montarea lui Hugo De Ana din 2006 punctează pe o teatralitate de tip cinematografic, capabilă să transmită psihologia personajelor şi să se adapteze perfect intenţiilor lor dramatice. Scenografia este impunătoare şi puternic simbolică, exaltată de costumele elegante, bogate şi solemne ale perioadei napoleoniene. Scena evocă cetatea Romei, cu Castelul Sant’Angelo, Basilica Sant’Andrea della Valle, în care se desfăşoară pompoasa celebrare a Te Deum-ului, cu Palatul Farnese, cu sunetul îndepărtat al clopotelor bisericilor şi ale cântecului preotului. O regie pe care critica a definit-o ca pe o operă pe care trebuie s-o asculţi cu privirea.
Tosca într-o montare monumentală
Dirijează Antonio Fogliani.
Sopranelor Susanna Branchini şi Ainhoa Arteta, în rolul Tosca, le dau replica Murat Karahan şi Marcelo Álvarez (Cavaradossi), Ambrogio Maestri şi Boris Statsenko (Scarpia).
Festivalul se va încheia cu Simfonia a IX-a de Beethoven, prima compoziţie muzicală declarată de UNESCO patrimoniul umanităţii, prin care se celebrează Imnul bucuriei. O serată de pură emoţie, avându-l la pupitru pe Daniel Oren.
Arena din Verona restituie spectatorilor, an după an, starea de graţie şi de emoţie generată de o operă sub cerul înstelat care bucură lumea de peste un veac.
Placido Domingo şi Ana Maria Martinez
Tenorul Arturo Chacon Cruz
Concert simfonic la Arena din Verona
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
