Stelele au, în general, dimensiuni mult mai mari chiar decât cele mai mari planete care le orbitează. Dar, în acest caz, steaua şi planeta nu sunt cu mult diferite, au indicat joi cercetătorii. Steaua, numită GJ 3512, are aproximativ 12% din dimensiunea soarelui nostru, iar planeta care o orbitează are o masă de cel puţin aproximativ jumătate din Jupiter, cea mai mare planetă din sistemul nostru solar.
,,Da, este o surpriză absolută, a afirmat astrofizicianul Juan Carlos Morales din cadrul Institutului de Studii Spaţiale din Catalonia al Institutului de Ştiinţe Spaţiale din Spania, cel care a condus cercetarea publicată în revista Science. Descoperirea a fost surprinzătoare deoarece modelele teoretice privind formarea (planetelor) sugerează că stelele cu masă redusă găzduiesc de obicei planete mici, similare cu Pământul sau mici (planete) asemănătoare lui Neptun. În acest caz, am descoperit o planetă gazoasă gigantică, similară cu Jupiter, în jurul unei stele foarte mici, a adăugat Morales.
Planeta, care la fel ca Jupiter este compusă în principal din gaz, a fost descoperită cu ajutorul unui telescop de la observatorul spaţial Calar Alto din Spania. Ea face ocolul stelei sale, pe o orbită foarte eliptică, în 204 zile. Stelele pitice roşii sunt mici şi au temperaturi relativ reduse la suprafaţă. GJ 3512 nu este doar mult mai mică în comparaţie cu soarele nostru, ci este oarecum comparabilă ca mărime cu o planetă foarte mare, fiind cu doar aproximativ 35% mai mare decât Jupiter.
Morales a explicat că stelele pitice roşii emit mai puţină energie, deci sunt mai puţin luminoase în comparaţie cu soarele, iar temperatura de la suprafaţa lor este destul de scăzută, sub 3800 (de grade) Kelvin (6.380 de grade Fahrenheit / 3.527 grade Celsius), cu aproximaţie. Acesta este motivul pentru care au o culoare roşiatică, a spus Morales. Există dovezi ale prezenţei unei a doua planete care orbitează steaua, în timp ce o a treia planetă e posibil să fi fost ejectată în trecut din acest sistem stelar, ceea ce ar explica orbita eliptică a planetei asemănătoare lui Jupiter, a explicat Morales. Planetele se nasc din acelaşi disc de gaz interstelar şi praf ce produce steaua în jurul căreia orbitează.
Potrivit modelului principal privind formarea planetelor, un obiect se formează iniţial din particulele solide din disc, iar forţa gravitaţională a acestei planete embrionare permite crearea unei atmosfere din gazul înconjurător. Un model concurent - numit model de instabilitate gravitaţională - ar putea explica acest sistem neobişnuit. În acest caz, discul protoplanetar din jurul tinerei stele ar putea fi uşor mai masiv decât era de aşteptat şi rece, a indicat Morales. Aceasta face ca discul să devină instabil, astfel încât pot să apară unele regiuni dense. Aceste aglomerări pot creşte până se prăbuşesc, formând o planetă, a adăugat el.
Sursa: AGERPRES
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
