Nu e vorba doar de adrenalină, ci și de autocontrol, de management fizic și psihic în tensiune- Interviu cu alpinistul Tiberiu Pintilie

Autor: Laura Galescu

De ce ai ales un stil de viață extrem?

În 2006 am urcat pe Mont Blanc. Acesta a fost începutul. Atât timp cât ții cont de anumiți factori, riscul poate fi gestionat într-o mare măsură. Prin extrem pot să împart și să iau multă energie din mediul inconjurător. Fac asta pentru că am parte de multe trăiri speciale; nu e vorba doar de adrenalină, ci și de autocontrol, de management fizic și psihic în momente de tensiune.

 Într-una dintre expediții ai dorit să atingi al șaselea cel mai înalt vârf din lume, Cho Oyu. Antrenamentul fizic în ce a constat?

Antrenamentul varia de la alergări ușoare la maratoane, depinde de cât de aproape era momentul plecării. Am avut nevoie și de un psihic foarte bun și, nu în ultimul rând, motivația, ce a trebuit menținută, dezvoltată și împărtășită inclusiv sponsorilor.

În ce fel a trebuit să-ți modifici alimentația?

Am încercat să mâncăm cât mai sănătos, am încercat și mâncare specială pentru altitudine, suplimente nutritive, săruri. A avut loc o transformare la toate nivelurile. Nu a fost cazul să renunț la nimic, am pus accent pe menținerea unei forme fizice cât mai bune, nu pe îngrășat sau slăbit. Totuși, în expediție am pierdut 6 sau 7 kg.

 În ce măsură contează factorii nativi pentru a face față acelor condiții?

Există posibilitatea să te antrenezi foarte bine și acolo sus să vezi că nu reușești să te aclimatizezi, corpul tău nu este construit genetic ca sângele să înmulțească celulele roșii așa de repede etc. Noi am fost ajutați de Institutul de Medicină Aerospațială, la îndemnul domnului Dumitru Prunariu. Am stat într-o cameră hipobarică. Medicii vedeau în ce măsură suntem pregătiți să ajungem la 8000 m.

La -35 de grade Celsius, temperatura normală pentru 8000 de metri, cum ai făcut față riscurilor?

Când am urcat, reușeam să ne hidratăm cu 2-3 litri de apă pentru două persoane, adică foarte puțin. Pe lângă acestea e și riscul de edem pulmonar, cerebral, acolo te poți aștepta la orice. Acestea au fost riscurile subiective. Cele obiective țin de mediul înconjurător, avalanșe, cutremure… Trebuie să monitorizezi starea ta, cât și starea vremii. Și e important să ai grijă și de companionul tău, pentru că, indirect, ai grijă de tine.

Ce ai ajuns să afli despre tine în urma acestor experiențe?

Am aflat că pot fi mai calm, mai îndurător, mai spiritual, mai bun. Mi s-a schimbat și percepția asupra existenței. Nu trebuie să uităm că suntem ființe trecătoare pe acest pământ și nu ai de mai multe ori șansa să faci un lucru, e bine să apreciezi ceea ce ți se dă.

Ce mănânci în timpul expedițiilor?

Am încercat și mâncare specifică, dar nu multă, fiindcă știam că îmi va afecta organismul. În Kathmandu, de exemplu, se gătește foarte condimentat și a trebuit să ducem muncă de lămurire cu bucătarii. Mâncarea tibetanilor e bazată mai mult pe fierturi. Am recurs şi la mâncarea de altitudine, care e deshidratată. În plus, fructe confiate, slănină românească, și diverse suplimente nutritive.

Cum te recuperezi după o expediţie?

Cu mâncare de cea mai bună calitate şi cu somn. Psihic, pot spune că mai am uneori amintiri, vise, mai sunt clipe de ”blank ”. Dar vreau să demonstrăm tuturor că, prin atitudine, am învins altitudinea !

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News