Granița dintre Irlanda și Marea Britanie reprezintă una dintre provocările Brexitului, având în vedere că Irlanda este stat UE

Negociatorul şef Uniunii Europene pentru Brexit, Michel Barnier, preciza în urmă cu o lună: ”Am spus foarte clar, chestiunea frontierei [irlandeze] va fi una dintre cele trei priorități ale mele pentru prima fază a negocierii. Împreună cu drepturile cetățenilor și soluționarea financiară. Mai întâi trebuie să facem progrese suficiente în aceste puncte, înainte de a începe discuția despre viitorul relației noastre cu Marea Britanie”.

Irlanda a fost o perioadă foarte îndelungată un ghimpe în coasta Marii Britanii. În timp ce marea majoritate a populației Irlandei a respins violența sălbatică a campaniei armate a armatei republicane irlandeze împotriva guvernării britanice peste graniță, din Irlanda de Nord. Totuși, o mare majoritate au fost de acord cu scopul principal al IRA de a pune capăt împărțirii insulei și de a aduce ceea ce irlandezii numesc "reintegrarea teritoriului național".

Dar irlandezii și-au revizuit radical naționalismul. Trei lucruri mari s-au schimbat. Puterea Bisericii Catolice s-a prăbușit în anii '90, economia irlandeză, găzduită de sediul central al multor corporații multinaționale IT și farmaceutice, a devenit un model de globalizare. Iar căutarea păcii în Irlanda de Nord a forțat o regândire dramatică a ideilor despre identitate, suveranitate și naționalitate, scrie NY Books.

Englezii, așa cum sugerează referendumul Brexit, nu au făcut-o. Acesta este motivul pentru care granița irlandeză are implicații atât de profunde pentru Brexit - este un simbol fizic al unei frontiere mentale care nu împarte doar teritorii ci idei despre ceea ce înseamnă o identitate națională în secolul al XXI-lea.

Nimeni nu s-a gândit însă la apariția unei alte forțe: naționalismul englez. Au existat două naționalisme, cel irlandez și cel "britanic", care au fost reconciliate într-un mod creativ și civilizat. Dar Marea Britanie conține (în orice sens) alte identități naționale: scoțiană, galeză și engleză. Scoția și Țara Galilor au afirmat un sentiment de diferență în parlamentele descentralizate și, în cazul scoțian, în creșterea cererilor de independență. Ceea ce nu putea fi prezis, totuși, a fost că revoluția naționalistă decisivă ar avea loc nu în Scoția sau Țara Galilor, ci în Anglia. Brexit este o revoluție pașnică, dar este fără îndoială o revoltă naționalistă. Este insurecția Angliei împotriva ideilor care au animat Acordul de la Belfast: convingerea că naționalitatea contemporană trebuie să fie fluidă, deschisă și multilaterală, precizează sursa citată.

În cursul lunii trecute guvernul britanic a precizat că nu dorește reintroducerea controalelor la frontiera între provincia britanică Irlanda de Nord și Republica Irlanda după ce Marea Britanie va fi părăsit Uniunea Europeană în martie 2019.

Londra dorește să mențină libertatea de circulație printr-un acord cu Irlanda, care să-l preceadă pe cel cu UE.

Guvernul britanic a propus o uniune vamală temporară cu UE după ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană și posibilitatea ca până atunci să poată negocia acorduri comerciale bilaterale. Problema legată de frontieră provoacă preocupare la Dublin, care se teme de pierderi economice și de o eventuală încetinire a procesului de pace în Irlanda de Nord.

[citeste si]

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News