Într-un editoral scris pentru România Curată, Alina Mungiu Pippidi face o analiză a actualei situații politice din România, după refuzul lui Iohannis de numire a lui Sevil Shhaideh în funcția de premier al României. 

Iohannis, în criză pe toate planurile

Aflat în plină criză, politică (pierderea catastrofică a unor alegeri la care avea toate avantajele) ideologică (legile PNL în 2016 au fost mai populiste și mai absurde decît ale PSD), morală (anunțarea dinainte de rezultat cine va fi primul ministru, cu transformarea tehnocratului Cioloș în prim ministru politic, după eșecul anterior cu Marian Munteanu), de resurse umane (președintele român nu mai are demult șef de cancelarie, stafful lui pe Externe și securitate e fie al PSD, fie de pe vremea lui Ceașcă, fie a lui Băsescu, iar cel pe intern e făcut din analiști de mîna a doua de prin servicii), ca și de încredere publică (nimeni nu are ce să-i reproșeze major, dar nici nu mai așteaptă nimeni să rezolve el ceva), lui Klaus Iohannis nu i-au mai rămas, ca să joace, decît mutările date în plic de Traian Băsescu. Și așa conflictul nostru constituțional, care e oricum potențial, datorită unei Constituții proaste și ambigui pe care nu am găsit voința politică să o îndreptăm, a fost activat cu brio, într-un moment dificil pentru Europa și pentru noi, provocînd o criză politică la care rezultatul net al alegerilor nu ne îndreptățea.

(...)

Problema ar fi trebuit rezolvată în privat 

Dacă erau probleme de securitate reale, Iohannis și Dragnea trebuia să vorbească la telefon și să o rezolve în privat. Nu era nevoie de nici o confruntare publică. Cui ajută? Zdruncinăm ca demenții leul și piețele financiare cu ceva instabilitate politică de Anul Nou? Pe Băsescu îl înțeleg, dar Iohannis și-a pierdut cu totul busola dacă își imaginează că poți cîștiga un război politic într-o democrație luptînd cu serviciile (băieții lor au fost primii care s-au repezit, exact ca pe vremea lui Băsescu, cînd tot ei erau în al doilea mandat, după ce era clar că președintele nu mai merită susținut, să aplaude și de data asta respingerea nominalizării celor care au cîștigat alegerile, fără nici o justificare publică, ca un gest perfect democratic. 

(...)

Greșeala lui Iohannis

Într-o democrație, motivele unor mari decizii de acest gen nu pot fi decît publice. Lipsa de justificare la Klaus Iohannis e și mai gravă decît atitudinea lui de negare a evidenței reieșită din alegeri. Comunicarea motivelor respingerii era o obligație față de tot publicul, nu doar față de PSD sau votanții săi. Dacă familia prim ministrului propus era o problemă, statul avea instituții care trebuiau să ne informeze.

*Notă: Intertitlurile și lead-ul știrii aparțin redacției DCNews.

Articolul complet poate fi accesat AICI

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News