Lansarea sondei InSight (Interior Exploration using Seismic Investigations, Geodesy and Heat Transport) este programată pentru sâmbătă dimineaţă la ora 11:05 GMT de la baza Vandenberg din California, deţinută de US Air Force.
Iniţial, această lansare ar fi trebuit să fie realizată în 2016, însă descoperirea - cu câteva luni înainte - a unor scurgeri la nivelul unuia dintre instrumentele aflate la bordul sondei a determinat amânarea acestei misiuni până în 2018. Ferestrele favorabile de lansare către planeta Marte se prezintă o dată la doi ani.
Kristina Williams, meteorologul din echipa de la sol, a explicat pentru presă că ceaţa prognozată pentru sâmbătă dimineaţă nu ar trebui să ridice probleme deosebite. În cazul unei noi amânări, o altă fereastră de lansare va fi posibilă duminică.
Al doilea dispozitiv NASA plasat pe suprafața panetei Marte
Dacă totul se derulează aşa cum a fost prevăzut, sonda americană ar trebui să ajungă la destinaţie pe 26 noiembrie, devenind astfel primul dispozitiv al NASA care se va plasa pe suprafaţa planetei Marte după roverul Curiosity în 2012.
Întrucât Terra şi Marte s-au format cel mai probabil într-o manieră similară în urmă cu 4,5 miliarde de ani, NASA speră că noua sondă îi va ajuta pe cercetători să înţeleagă motivele pentru care cele două planete sunt totuşi atât de diferite.
"Cum se ajunge de la o sferă de rocă fără relief caracteristic la o planetă care poate sau nu să găzduiască viaţa reprezintă o întrebare crucială în domeniul ştiinţelor planetare", a comentat Bruce Banerdt, coordonatorul ştiinţific al misiuni InSight de la laboratorul JPL deţinut de NASA în oraşul californian Pasadena.
"Ne-ar plăcea să putem să înţelegem ceea ce s-a întâmplat", a adăugat el.
Indicii
Pe Terra, aceste evoluţii au fost mascate de miliarde de ani de seisme şi de mişcări ale rocilor în fuziune la nivelul mantalei, a explicat acelaşi cercetător.
Însă Marte, a patra planetă după Soare din Sistemul Solar, care este mai mică şi mai puţin activă din punct de vedere geologic decât Terra, ar putea să deţină câteva indicii în acest domeniu.
InSight trebuie să recolteze date cu ajutorul a trei instrumente: un seismometru, un dispozitiv ce permite localizarea cu precizie a sondei în timp ce Marte oscilează în jurul axei sale de rotaţie şi un senzor de căldură, capabil să se insereze la o adâncime cuprinsă între 3 şi 5 metri în subsolul marţian - o adâncime de 15 ori mai mare decât cele realizate pe parcursul precedentelor misiuni.
Misiunea sondei va fi mai ales aceea de a detecta seismele marţiene care, potrivit specialiştilor de la NASA, sunt "ca un flash care iluminează structura internă a planetei".
Oamenii de ştiinţă se aşteaptă ca sonda să înregistreze până la 100 de "cutremure ale lui Marte" pe parcursul misiunii sale, care ar trebui să dureze cel puţin un an marţian (26 de luni terestre). Cele mai multe dintre ele ar trebui să aibă intensităţi mai mici de 6 grade pe scara Richter.
Studierea modului în care undele seismice se deplasează prin crusta, mantaua şi nucleul "Planetei Roşii" ar putea să îi ajute pe specialişti să înţeleagă mai bine structuradiferitelor straturi din care este alcătuită Marte şi să determine grosimea lor.
[citeste si]
Instrumentul Seismic Experiment for Interior Structure (SEIS), considerat "inima misiunii" de către profesorul Banerdt, a fost conceput de Centrul Naţional de Studii Spaţiale (CNES) din Franţa, în timp ce senzorul de căldură Heat Flow and Physical Properties Package (HP3) este rezultatul unei colaborări între agenţia spaţială germană (DLR) şi cea poloneză (CBK).
Misiunea sondei: studierea cutremurelor de pe Marte
Statele Unite au cheltuit 813,8 milioane de dolari pentru conceperea acestei sonde şi pentru lansarea ei, în timp ce investiţiile franceze şi germane în realizarea instrumentelor de la bordul InSight au totalizat 180 de milioane de dolari, a precizat NASA.
Doi sateliţi de mărimea unor geamantane, denumiţi Mars Cube One (MarCO), se vor afla şi ei la bordul sondei şi ar trebui să permită evaluarea capacităţilor de comunicare a unor echipamente de mici dimensiuni în spaţiul îndepărtat. Ei au fost construiţi pentru NASA cu un cost total de 18,5 milioane de dolari.
Sondele Viking pe care NASA le-a lansat la sfârşitul anilor 1970 dispuneau şi ele de seismometre, dintre care unul singur a funcţionat, însă acesta avea o sensibilitate mult mai redusă, întrucât era fixat pe partea superioară a dispozitivului său de transportare.
De această dată, seismometrul de la bordul InSight urmează să fie plasat direct pe solul marţian cu ajutorul unui braţ robotizat.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
