Este modelul ziarului american Washington Post, dar în variantă românizată. În modelul american, jurnaliștii de la această publicație primeau de la autorități anumite informații, iar ei le dădeau astfel: ”conform unor surse, Guvernul vrea să ia măsura X”. Apoi, liderii politici verificau cum primea informația opinia publică. Dacă curentul era defavorabil, guvernanții ziceau: ”Nu am propus noi așa ceva, au fost niște speculații de presă”. Dacă opinia publică era favorabilă, decidenții luau respectiva măsură și și-o asumau. În acest fel, ziarul Washington Post își crea influență și notoritate prin faptul că aflau informații, iar Guvernul SUA testa reacția populației fără ca acesta să se angajeze.
Acum: varianta românească a Guvernului Orban
Acest model este aplicat și de unii miniștri din Guvernul Orban, doar că la alt nivel. Adică miniștrii, cu premierul în frunte, testează piața. Aruncă chiar ei câte o informație și văd ce se întâmplă - vezi cazul cu pensionarea la 70 ani, situația cu programul Prima casă sau despre impozitarea veniturile IT-iștilor. În funcție de reacțiile oamenilor, vin și o dau la întors.
În cazul Washington Post, dacă populația nu era de acord cu măsurile decidenților, oamenii rămâneau cu ideea că a fost o speculație a presei. În cazul Guvernului Orban, lumea vede că măsurile sunt anunțate chiar de miniștri, deși apoi le retrag. De când au venit la putere, o parte dintre ei pun în circulație o informație, apoi anunță că este fake news. Practic se contrazic singuri: aruncă pe piață o chestiune, apoi o neagă dacă văd că românii nu sunt de acord. Dar tema este pusă în circulație chiar de guvernanți, nu este ca în cazul Washington Post.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
