„Să faci pace cu tine. Măcar azi. Înainte ca cei din jur să ne reproșeze ceva sau să ne considere vinovați/ responsabili pentru vreun lucru/faptă, conștiința noastră e prima care ne pune la zid. Cu o ușurință care nu are nevoie de probe sau dovezi, ne declarăm lipsiți de voință și de valoare, incapabili de efort, insuficient de buni. O nemulțumire cronică latentă ce abia așteaptă primul semn ca să iasă la suprafață.
Mâncatul emoțional sau compulsiv este metoda cea mai des folosită pentru a "șterge" această nemulțumire.
Supărarea pe noi trece, fie și pentru câteva minute, dacă mâncăm ceva bun. Creierul are nevoie de starea de bine indusă de alimente de fiecare dată când ne "certăm" sau avem o părere proastă despre propria ființă. Iar odată ce am mâncat, urmează o nouă "ceartă", pe motiv că cedat în fața ispitei, că nu am reușit să ne abținem????
Cum putem rupe cercul vicios al dependenței de mâncare și al compulsiilor alimentare? Învățând să măsurăm și acceptând că există limite. Totul este o chestiune de limite: astăzi nu e mâine, eu nu sunt celălalt și el nu sunt eu, nu pot să fac tot, nu pot să știu tot... Cu multă răbdare și atenție/vigilență, progresiv, de la o zi la alta, trebuie să începem să ne măsurăm eforturile, rezistența, timpul pentru noi. Doar învățând să ne privim și să ne cunoaștem, prin aceste confruntări repetate cu realitatea, ajungem să ne înțelegem comportamentul. Doar renunțând la o percepție rigidă a ființei noastre, captivă între un trecut trist și un viitor incert, reușim să trăim în prezent, doar pentru azi. Celebrul "aici și acum" înseamnă să-ți dai șansa de a te comporta diferit față de ieri. Iar mâine nu contează, mâine vei decide ce vrei sau ce poți pentru mâine.
Când vine vorba de a schimba un obicei alimentar, regula "azi pentru azi" e esențială.
Și ea nu se traduce prin "mănânc tot ce vreau azi, o fac lată, iar de mâine intru la dietă"???? A trăi în prezent înseamnă "azi mănânc doar o farfurie de mâncare sau azi nu mănânc zahăr, iar pentru mâine mai vedem ce-o fi"???? A face un obicei din menținerea conștienței în prezent este o gimnastică demnă de un maestru zen. Înseamnă să nu mai fugi în trecut sau în viitor, să te eliberezi de prejudecăți și de false credințe despre tine, să-ți dai seama că "azi" poate fi diferită de "ieri". A-ți da timp pentru prezent înseamnă să pui ordine în faptele și obiceiurile tale, să-ți găsești propria disciplină, să reconstruiești încrederea în propria persoană. A-ți da timp înseamnă să te cunoști, să-ți accepți limitele, să ai așteptări realiste de la tine, să adopți un stil de viață în acord cu evenimentele și emoțiile proprii ție. A-ți da timp înseamnă să te respecți, să ai înțelegere și răbdare față de tine, să fii atent la ce faci și ce simți fără să te judeci. Apoi nu mai rămâne decât să practici trăitul în prezent, să-ți aloci o mare parte din timp grijii pentru tine.
A reuși să scapi de o dependență (inclusiv una alimentară) necesită curajul de a te confrunta cu ceea ce simți, înseamnă să poți face față propriilor emoții, renunțând să mai cauți în exterior soluții la problemele interioare.
Obiectivul final e să ne creștem toleranța la disconfort (să nu mai fim atât de sensibili, de ușor de rănit) iar condiția de bază a reușitei este perseverența, efortul susținut de a trăi "azi pentru azi". Cât despre obiceiul de a acoperi/neutraliza cu mâncare problemele emoționale, provocarea e pe cât de simplă, pe atât de grea: dacă vrei să știu care e motivul pentru care mănânci emoțional, oprește-te din a mai face asta! Abia după ce dăm mâncarea la o parte, reușim să ne vedem cu adevărat. Iar apoi, o să ne și înțelegem”, a scris Mihaela Bilic pe contul ei de Facebook, miercuri.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
