“Mi-a fost frică de preoţie şi apoi am primit mângâierea slujirii săptămânale.Am primit binecuvântarea să joc în continuare pe scenă şi asta m-a liniştit. Nu a fost o ruptură bruscă de la un lucru pe care l-am făcut 30 de ani. Mi-a dat linişte şi mi-am dat seama că oamenii care vin să mă vadă la teatru vin cu aceeaşi îngăduinţă, bucurie, credinţă şi la biserică. M-au văzut şi colegii actori care au fost la sfânta liturghie şi pe care i-am împărtăşit împreuna cu părintele.Nu am făcut pasul către preoţie, care mă cheamă de multe ori, şi am rămas Diacon. Am înţeles unicitatea care mă şi sperie a primului actor al Teatrului Naţional care a avut şansa să fie Diacon şi în acelaşi timp actor al Teatrului Naţional.
Probabil lucru ăsta mă va ajuta să rămân în istoria Teatrului Național, pentru că este pentru prima dată în care un actor a rămas actor al teatrului, şi în acelaşi timp slujeşte în sfâtul altar. M-a speriat lucru acesta”, a spus actorul-diacon în emisiunea Florentinei Fântânaru.
foto-Facebook Ovidiu Cuncea
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
