După o iarnă parcă inexistentă, iată că, la final de februarie, natura nu ne-a menajat. Viscol, ger, zăpadă, școli închise, drumuri blocate, buletine informative ANM, atenționări și coduri.
Dar vremea, nu foarte surprinzătoare pentru perioada în care ne aflăm, pare o adevărată primăvară în comparație cu iarna anului 1954. Iar dacă iarna din 1954 nu a fost cea mai grea din istoria recentă a României, cu siguranță ea ocupă un loc fruntaș într-un asemenea top.
Republica Populară Română, ”ocupată” de nămeți
Acum 64 de ani, încă pe atunci în tânărul stat comunist român, natura s-a dezlănțuit. Republica Populară Română era paralizată iar ”oamenii muncii” au pus exemplar umărul la îndepărtarea zăpezii.
Vremea s-a dezlănțuit la începutul lui februarie 1954, iar românii s-au mobilizat masiv în lupta cu nămeții. Consiliul de miniștri, Guvernul din perioada respectivă, a făcut apel către populație, prin intermediul stațiilor radio, să lupte împotrvia vremii și să ajute la deszăpezire.
Mii de oameni au ieșit atunci în stradă pentru a îndepărta zăpada. Muncitori, milițieni, funcționari publici, au pus mâna pe lopeți și au început lupta cu zăpada, înainte ca tancurile armatei să iasă pe străzi pentru tasarea zăpezii.
Armata și tancurile, în stradă
Situația era critică. Din cauza drumurilor blocate aprovizionarea cu alimente era în pericol iar animalele din ferme riscau să moară. Într-o mobilizare exemplară, bucureștenii au eliberat principalele artere, făcând loc armatei pentru aprovizionare, aprovizionare care s-a făcut chiar și cu sănii și căruțe.
Stratul de zăpadă era atât de mare încât multe din casele oamenilor erau complet acoperite de zăpadă. Până la deblocarea șinelor tramvaielor, oamenii au fost nevoiți să meargă la muncă, zilnic, pe ger și viscol, printre tunele săpate în zăpadă.
Iar viscolul din februarie 1954 nu a durat doar în primele zile ale lunii ci s-a întins pe întreaga sa perioadă în patru reprize, cu mici pauze. Troinele au atins înălțimi uriașe de peste 2 metri, ajungând chiar la 5 metri, acoperind tot în cale. Tancurile armatei scoase pe străzi pentru tasarea zăpezii au lăsat în urmă un peisaj dezolant, cu mașini strivite și munți de zăpadă. Bucureștiul era la propriu, înghițit de nămeți.
Troiene de 5 metri și rafale de vânt de 126 de kilometri pe oră
Așadar, pentru a putea înțelege puterea devastatoare a iernii de acum 64 de ani, sunt necesare câteva date. Recordul depunerii de zăpadă, în cea mai grea iarnă din ultimele decenii din România, potrivit ANM a fost de 115.9 l/mp, în doar 24 de ore. Iar la începutul lui februarie 1954, viteza vântului a atins nu mai puțin de 126 kilometri pe oră! În medie, viteza vântului în această perioadă, februarie 2018, este estimată de meteorologi la 40-55 de kilometri pe oră, cu rafale ce pot depăși temporal 60 de kilometri pe oră. Mai mică decât jumătatea acelei perioade.
Cert e că iarna lui 1954, prin prisma viscolului înregistrat, a fost cu siguranță cea mai grea. Iar românii au reușit să se mobilizeze exemplar în lupta cu nămeții care au acoperit orașele țării. Într-o perioadă în care utilajele moderne de astăzi lipseau cu desăvârșire, mii de oameni cu lopeți în mână, ajutați de armată, au reușit să treacă peste una din cele mai grele ierni din istoria României.
În cele ce urmează, puteți vizualiza fotografii cu iarna din 1954:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
