Curiozitatea este un motor al dezvoltării noastre. Ea stă la baza motivației pentru învățare însă atât părintele cât și – uneori – profesorii nu îi oferă locul și rolul care i se cuvin în viața copilului. Iată de ce vă propun să explorăm împreună câteva elemente simple, dar eficiente care să aducă forța magică a curiozității în slujba educației copilului:
• Geddez ne propune să rescriem (împreună cu copilul) o carte aflat în grila de lectură a acestuia. Astfel, putem amesteca personajele între ele, putem să introducem un personaj nou (spre exemplu, ce spuneți despre Făt Frumos într-o poveste ca Scufița Roșie), putem să căutăm un final alternativ la povestea deja citită etc. Toate acestea o să-i deschidă copilului apetitul pentru lectură, o să-i dea posibilitatea să fie creativ și curios în privința tuturor lucrurilor care-l înconjoară.
Citește și: Pânișoară: Creativitatea copilului. Cine o "zdrobește"
• Stephens ne evidențiază faptul că este bine să ascultăm și să răspundem la întrebările copiilor dând dovadă de respect față de efortul acestuia de a cunoaște. Copiii, spune autoarea, pun o mulțime de întrebări de tipul „ce?" „de ce?" „cum?", „când?" „cine?" etc. iar unele dintre aceste întrebări pot să fie atât de neobișnuite întât părintele poate să nu le „ia în serios", să le trateze superficial sau chiar să glumească pe seama lor. O astfel de atitudine o să-i blocheze copilului elanul curiozității, o să fie mai puțin doritor să mai pună întrebări data viitoare. Mai mult decât atât, în urma „avalanșei" e întrebări unii părinți aleg să nu mai răspundă: „lasă-mă în pace!" fiind o replică a unui părinte agasat. Problema este că o simplă replică de acest tip poate să fie o frână importantă în procesul de dezvoltare a curiozității.
Citește continuarea pe performante.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
