În urma negocierilor oficiale între Ministerul Culturii polonez şi Fundaţia Czartoryski, care gestionează o foarte bogată colecţie de artă din care face parte şi tabloul pictat la Milano la sfârşitul secolului al XV-lea, acesta şi-a schimbat proprietarul în cursul unei ceremonii oficiale de la Castelul Regal al Poloniei.
“Pot să declar, cu mare emoţie, că noi toţi, cetăţeni ai Republicii poloneze, suntem de acum proprietarii Colecţiei Czartoryski", a anunţat Piotr Glinski, ministrul Culturii din Polonia, în faţa prinţului Adam Karol Czartoryski, a personalităţilor prezente la eveniment şi a presei.
Sală din Muzeul Czartoryski
Tranzacţia asupra Colecţiei Czartoryski, a imobilelor care au aparţinut fundaţiei şi a revendicărilor privind piesele dispărute ce vor fi eventual regăsite în viitor a fost numită cu formula mixtă “vânzare şi donaţie” şi, potrvit ministrului, se ridică la suma totală de 100 de milioane de euro fără taxe.
Valoarea reală a colecţiei, care numără mai multe zeci de mii de obiecte printre care şi Peisaj cu bunul samaritean de Rembrandt, este greu de estimat şi ar putea depăşi două miliarde de euro. Numai Doamna cu hermină este asigurată cu peste 350 de milioane de euro, potrivit datelor publicate în presă.
Una dintre cele mai vechi şi mai bogate din Europa, Colecţia a fost fondată, în 1801, de prinţesa Izabela Czartoryska pentru a reuni şi a conserva opere de artă poloneze şi europene în momentul în care ţara sa era dezmembrată şi ocupată de trei puteri vecine.
Rembrandt, Peisaj cu Bunul Samaritean
După căderea comunismului, ea a aparţinut Fundaţiei Czartoryski, prezidată de prinţul Adam Karol Czartoryski care trăieşte în străinătate. Tezaurul Fundaţiei a fost conservat la Muzeul Naţional din Cracovia.
“Nu fac altceva decât să realizez obiectivele fixate de strămoşii mei. În viaţă faci ceea ce doreşti să faci. Doream să fac o donaţie şi este alegerea mea”, a declarat la ceremonia oficială prinţul Czartoryski.
În ceea ce priveşte guvernul polonez, el este dator să se asigure că această colecţie nu va părăsi niciodată Polonia, ceea ce părea posibil atâta timp cât aceasta aparţinea fundaţiei ce va fi controlată într-o zi de moştenitorii prinţului, care are 76 de ani, moştenitori care nu au legături personale directe cu Polonia.
Negocierile secrete cu Statul au provocat vii tensiuni cu Consiliul de Administraţie al Fundaţiei, care în semn de protest, a demisionat.
Considerată de critică drept “primul portret modern”, pentru că propune “figura unui personaj real, pictată în mod realist”, care îşi îndreaptă privirea spre stânga şi nu o figură pictată strict din faţă sau din profil, Doamna cu hermină o reprezintă pe Cecilia Gallerani, după părerea lui Janusz Walek, autorul unei cărţi despre portretele feminine ale lui Leonardo da Vinci.
Prietenă a poeţilor, ea însăşi poetă, tânăra Cecilia Gallerani a avut o relaţie sentimentală cu Ducele Milanului, Ludovico Sforza, care ar fi comandat portretul. Hermina pe care tânăra o tine în braţe ar putea fi o aluzie la Ducele de Milano, decorat cu Ordinul Herminei.
Publicul admirând capodopera lui Leonardo da Vinci
Realizat în ulei pe lemn, între 1489 şi 1490, tabloul a rămas probabil în proprietatea Ceciliei Gallerani, devenită doamna Bergamini, până la moartea acesteia, în 1536. Soarta lui timp de 300 de ani după aceea a rămas un mister, ca şi condiţiile achiziţionării lui, în jurul anului 1800 de către prinţul Adam Jerzy Czartoryski.
Portretul a fost mai întâi transportat clandestin la Paris de familia Czartoryski în urma insurecţiei anti ţariste din 1830-1831. În 1939 el a fost luat de nazişti şi trimis la Berlin.
Regăsit apoi în Bavaria, în vila lui Hans Frank, vechiul guvernator al Poloniei ocupate, tabloul lui Leonardo da Vinci s-a întors definitiv la Cracovia în 1946 şi a fost expus, din 2013, la castelul Wawel, în aşteptatea reabilitării muzeului Czartoryski.
Inginerul optician Pascal Cotte, de la laboratorul parizian de expertiză Lumière Technology, a analizat tabloul , creând imaginile diferitelor straturi de pictură aflate sub suprafaţa tabloului şi a descoperit trei variante succesive ale acestui portret celebru.
Louis Marteau, Adam Kazimierz Czartoryski
Varianta iniţială pare a fi un portret tradiţional, în stilul Frumoasei Fierăriţe sau al Giocondei, hermina apărând abia în versiunea intermediară, în care a fost modificată şi poziţia braţului modelului care avea pe umeri un văl albastru. În sfârşit, în versiunea finală, mâna care ţine delicat animalul devine mai carnală, iar hermina îşi schimbă şi aspectul şi culoarea, Dintr-un mic animal gri, devine o specie curioasă, mai puternică, într-o cromatică aproape albă, amintind de un leu cu labe de câine.
Dincolo de presupunerile privind rolul herminei, de la cea de simbol al nobleţei Cecilei Gallerani la cea de glorificare a Ducelui de Milano, aceste variante succesive dovedesc un Leonardo da Vinci care ezita, ştergea elementele, adăuga altele. Este un indiciu al modului său de lucru şi o explicaţie pentru dificultatea sa de a-şi termina operele.
Prințesa Zofia Czartoryski Zamoyska
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
