Am scris despre toate acestea, cu senzația unei inutilități în fața unui dezinteres național total din partea decidenților de a intra în dialog cu poporul pentru a decide "calea de urmat". Parcă, încă odata, trebuie să stăm liniștiți ca în 1916 sau în '39 și deodată să ni se comunice decizii radicale privind viitorul României.
Acum, însa trăim într-o altă lume, una dinamica, a informației și nu mai putem aștepta pur și simplu pasivi să ne eroizam din nou. Acum, putem lua cu TOȚII o decizie națională de poziționare a României, de conștientizare a mișcărilor din lume și din regiune pentru ca ulterior să ne-o asumăm cu toții și să luptam pentru ea. Menținerea populației (cu acces la informație de politică externă, dar fară un interes cultivat pentru ea) într-o stare de letargie și de ignorare la nivel instituțtional a abordării publice a tuturor acestor provocări este în viziunea mea o abordare greșita. De aceea Parlamentul, Guvernul și Președintele ar trebui să intre în dialog cu poporul român dupa 11 decembrie pentru a explica instituțional ce se întâmplă în Europa și în lume și să ne propună soluții, alternative de abordare a viitorului românilor în noul spațiu Carpato-Danubiano-Pontic de politică securitate.
Cu excepția presei, observ o liniste ce mă pune pe gânduri în fața valurilor crescende, ce se văd în depărtare și care, implicit, vor lovi naprasnic și România.
Am analizat in detaliu situația din Italia, Germania și Franța alături de SUA, dar acum Austria fierbe și ea sub un impuls necunoscut de neînțeles de autodistrugere prin mutilarea UE.
Dincolo de transformarea birocraților de la Bruxelles și Strasbourg într-o specie de "supraviețuitori" îndepărtați tot mai mult de idealurile, abordările, principiile și interesele care au stat la baza creării celei mai mari puteri de pe planetă, nu pot să nu observ că principala vină aparține inculturii politice și istorice a actualilor lideri extremiști sau eurosceptici ...
Presupunând că nu reprezintă interesele celor ce nu-și doresc o UE puternică și invincibilă (dacă este unită), atunci nu pot decat sa mă resemnez la cinism și incultură din partea liderilor naționali ai statelor membre. Când ceva nu merge, îl repari, nu îl distrugi (doar dacă ai ceva mai bun de pus în loc). Astăzi asistăm la IMPLOZIA UE într-un context în care pe restul continentelor se crează alianțe și parteneriate.
Referendumul din Italia și scena politică italiană dupa acest referendum, comandat parcă de Putin însuși, și creșterea înca odată a extremismului în Austria și în celelalte mari puteri ale UE, reprezintă cântecul de lebadă pentru proiectul european așa cum a fost el gândit și cum ar fi fost benefic Europei. Totul seamană cu o "sinucidere în masa" provocată de o "depresie din dragoste". Doar ca în cazul statelor membre ele nu sunt în situația de a fi parăsite și revoltate, ci mai degraba în situatța punerii la un loc a unei construcții pragmatice, o casatorie din interes cu pârghii de reglare a intereselor reciproce.
De aceea, în loc sa se smiorcăie împotriva UE și să o distrugă, ar trebui sa vină cu planuri concrete și agreate prin care să o schimbe.
Per a contrario vom avea un scenariu medieval, o întoarcere cu sute de ani în urma în care statele își vor reînființa granițele și în mod cert vor reapărea conflictele.
Dezavuez total și propaganda funcționarească din capitala imperiului, care da vina pe curentele naționaliste pentru situația actuală. Este o abordare tipic aroganței centrului fața de periferie, dânșii uitând să-și vadă bârna din ochi înaintea paiului din ochii noștrii. Încercarea de desființare a identității naționale, iar în România o pot argumenta oricând, a fost o strategie gresșta. Nu poți înlocui brusc o identitate de mii de ani. Doar câteva zeci. Naționalismul este firesc pentru că este singura forma de manifestare identitară a unui individ dincolo de familie și credință. Adevaratul pericol au fost și sunt mișcarile populiste, extremiste ce au fructificat incapacitatea UE de a înțelege și armoniza, nu doar economic, dar mai ales istoric și cultural diversele interese și sensibiltăți natțonale și regionale.
Tocmai de aceea România are obligația prin toți decidenții săi să proiecteze o abordare realistă asupra actualelor opțiuni. Să propună românilor variantele de pozitionare în interiorul UE și să luptăm cu toții ca proiectul european să ramână sub o formă sau alta în picioare, fară orgolii sau națiuni-lider, ci ca un ansamblu de state și interese negociate în beneficiul tuturor.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
