Anunțul făcut de primul ministru Viorica Dăncilă, de la tribuna prestigioasei conferințe AIPAC, de unde vor vorbi și Vice Președintele SUA Pence, primul ministru Israelian Benjamin Nethanyahu, alături de alte nume grele ale politicii mondiale, cu privire la mutarea ambasadei României la Ierusalim, capitală eternă a poporului evreu, vine să reafirme o poziție politică clară a PSD și guvernului său. Fără nici un fel de îndoială, Dăncilă a exprimat un punct clar de politică externă, obligându-l pe Iohannis să înțeleagă că dialogul politic nu îi mai aparține sub nici o formă. Că a făcut bine sau rău doar istoria o va decide.
Deși jocul politic românesc este ocultat de interferența majoră a activiștilor globaliști, cu expresia lor locală tribală și maniheistă denumită #rezist, declarația primului ministru român clarifică fundamental o opțiune de politică externă. Atunci când președintele Trump a mutat ambasada SUA la Ierusalim, un fum gros și otrăvitor a cuprins spațiul, de obicei aseptic, al diplomației mondiale. Activiștii globaliști au început o imensă campanie de denigrare a statului Israel prin declarațiile, sceptice și consecvent anti americane, venite din partea multor leaderi politici europeni și mondiali. Perdeaua de fum a fost atât de densă încât a ascuns dialogul real care are loc astăzi în lume.
Urmează replici pe cât de dubioase ca extracție, pe atât de veninoase ca esență după anunțul mutării Ambasadei
Corul a fost întregit de către Iohannis al României. Declarându-se singurul titular al politicii externe românești (funcție care nu există în constituția României), a declanșat prin reacția sa la adresa propunerii guvernului Dăncilă, jocul antisemit atât de drag activiștilor de la #rezist. În cazul specific, această reacție a devenit extrem de violentă, incluzând minciunile despre viața personală a singurei femei prim ministru din istoria României. Atacurile viscerale la adresa ei, după anunțul cu mutarea ambasadei au fost rezultatul imediat al unei curajoase decizii de strategie externă, care ar fi suplinit lipsa cronică de suveranitate națională din acest domeniu. Ca și în cazul primului anunț, de acum aproape un an, astăzi, la cel de-al doilea anunț, trebuie să ne așteptăm la replici pe cât de dubioase ca extracție, pe atât de veninoase ca esență.
Anunțul lui Iohannis, prin gura lui Rareș Bogdan
Dacă primul anunț a fost urmat de antisemitismul institutional al lui Ludovic Orban, care a și scris un denunț penal prin care Viorica Dăncilă era acuzată de trădare de țară (și pe care PNL și-a asumat-o prin aprobare votată în forul său politic suprem), astăzi, la numai ore după anunț, domnul number one al liberalilor a și vorbit, logoreeic, confundând termenii. Prin Rareș Bogdan de fapt a vorbit Iohannis.
Rareș Bogdan, devenit om politic precum Elena Ceaușescu a devenit om de știință (tot într-o zi, atunci când aceasta și-a luat doctoratul în chimie), a comentat despre anunțul de politică externă de la AIPAC. Comentariul lui, care vizibil a încercat să nu pară antisemit, a devenit un transfer grețos de minciuni, ascunzându-se după bolșevicul obicei, în spatele voinței masele populare. De data aceasta, Bogdan, a dat linia ideologică, aservită limbajului de lemn al gobaliștilor, ascunzându-se după ONU si UE. La nivel de politică europeană, Rareș Bogdan, care abia acum învață alfabetul unicelular al birocrației ilegitime de la Bruxelles, descoperă cum să lupte pentru hegemonia lui Merkel și împotriva propriei sale națiuni, pe care patriotard și fals, susține că o apără. Tălmaci al abecedarului abia descoperit, fostul ziarist reușeste o savantă traducere incorectă a adevărului. Cităm din Bogdan: Nu vorbim aici de chestiunea legata de capitala statului Israel, asta este o alta discutie si poate fi purtata serios si aplicat pentru ca nimeni nu poate sa le anuleze aceasta sansa cetatenilor din Israel.
Mentalitate de rasă ariană în scandalul mutării Ambasadei
Capitala Israel a fost din totdeauna Ierusalim. Imediat după război, la formarea statului Israel, Tel Aviv, o colonie a evreilor construită sub mandatul britanic, a devenit capitală provizorie. Tel Aviv a fost considerat doar o soluție temporară, Ierusalim fiind considerat capitala eternă a poporului evreu. (pentru Bogdan ca să învețe și simbolistica numelui: așezarea istorică a fost cunoscută sub numele de Jaffa, portul existând din timpuri pre biblice, prezența umană existând încă din epoca bronzului, Tel Aviv fiind doar denumirea dată după romanul lui Theodor Herzl, Altneuland "Noul vechi pamânt", apărut în 1902). Ca să susții, că discuția trebuie susținută serios și aplicat, înseamnă să te duci direct în aroganța mișelească a minciunilor extremist religioase, apoi celor ideologice, apărute din negura istoriei, despre istoricitatea poporului evreu. Mai mult, să declari, lipsit de orice respect, că cineva trebuie să le dea cetățenilor israelieni șansa de a își alege capitala, înseamnă să ai mentalitate de rasă ariană. Înseamnă să consideri că poporul evreu nu are capacitatea filosofică, politică, socială, nu are maturitatea emoțională îndeajuns dezvoltată pentru a lua deciziile suveran și independent de interesele colonial ale unora sau altora.
Trădare națională
Mă întreb dacă acest fost ziarist realizează enormitatea debitată? Devenit camera de ecou a dictatului ideologic nivelator european, Rareș Bogdan promite o discuție aplicată despre (auzi obrăznicie!) șansa cetățenilor israelini de a își alege capitala țării lor. În baza acestei citiri înguste, numai cu aprobarea stăpânilor din Europa sau aiurea, un popor suveran, cu istorie tri-milenară are voie să își aleagă capitala. Dacă Bruxelles sau alții pripășiți pe la ong-uri nu dau voie, nici Rareș Bogdan nu dă voie. Nu mă voi ocupa acum și de subtextul frazei folosite, subtext ideologic care se referă la minciuna preferată a europenilor de tip nou cu privire la prezența palestiniană în Ierusalim. Sunt sigur că l-aș pierde pe drum noul expert de politică externă.
Curajul unei națiuni nu stă în atitudinea oamenilor mancurtizați cultural sau ideologic și nu rezidă în procesul bonjurist modern al pierderii identității naționale. Construcția mesajului românesc la AIPAC presupune curajul unei femei prim ministru insultate permanent de către indivizi ca Bogdan. Curajul unui stat mic poate exprima oricând și oriunde o viziune istorică reală, exact ceea ce lipsește noilor europeni cu rezist în gât și, în special, purtătorilor de batistuțe ideologice exprimate prin naive, dar trădătoare poziții extremiste. Tocmai această lipsă reprezintă trădare națională, curajul fiind exact opțiunea suverană și independentă.
Nota redacției - titlul de home page, intertitlurile și leadul aparțin DC News.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Acest articol reprezintă o opinie.
