Cu toţii trecem, de-a lungul vieţii, peste o despărţire. Chiar dacă în momentul respectiv simţim că nu putem trece peste acea suferinţă, că nu putem trăi fără acea persoană, mai târziu, când vom privi detaşat, vom înţelege că nu am pierdut nimic, ci am câştigat. O relaţie care s-a încheiat presupune faptul că ambii parteneri nu se mai simţeau fericiţi împreună, că nu mai erau compatibili în relaţia respectivă.
Timpul necesar pentru vindecare şi pentru detaşarea emoţională depinde de fiecare persoană în parte.
În general, nu ne putem vindeca dacă ne gândim la partenerul pierdut, dacă îl idealizăm (exemplu: ascultăm muzică care ne aminteşte de el, rememorăm clipele împreună, ne gândim că este singura persoană potrivită pentru noi, ignorând aspectele negative etc) sau dacă încercăm din răsputeri să îl uităm, cogniţiile noastre generează emoţii, pe care le hrănim zi de zi, şi astfel, întreaga noastră viaţă afectivă gravitează în jurul lui. Dacă ne chinuim să nu ne gândim la un anumit lucru, vom observa cum ne gândim şi vizualizăm chiar lucrul respectiv.
O metodă mai eficientă este să conştientizăm că de multe ori, oricât de clişeic ar suna, mai sănătos este să încheiem acel capitol din viaţa noastră decât să rămânem într-o relaţie care ne provoacă traume, stres, nesiguranţă, ne scade stima de sine şi ne ţine în loc în dezvoltarea noastră, să conştientizăm că a fi părăsit nu înseamnă că e ceva în neregulă cu noi sau că nu merităm să fim iubiţi (multe persoane, în urma separării, suferă nu pentru că au pierdut partenerul, ci mai mult pentru că au fost rănite, se simt vinovate sau nedreptăţite, le sperie singurătatea, le este dificil să se adapteze la noua realitate, simt că au pierdut controlul etc.), să conştientizăm că nu mai puteam evolua în relaţia respectivă şi că oricât de ataşaţi emoţional am fi acum, odată cu trecerea timpului, va apărea detaşarea, dezobişnuirea, şi în cele din urmă, uitarea. Să realizăm că fericirea noastră nu ar trebui să depindă de nimeni şi că avem o rană de neiubire pe care încercăm să o vindecăm, într-un mod nociv, dorind să fim împreună cu un om care a luat-o pe un alt drum.
Ceea ce nu ştim sau nu vrem să ştim este că persoana respectivă nu ne mai poate face fericiţi.
Dacă s-ar întâmpla într-o zi să ne răspundă din nou la sentimente, s-ar prăbuşi toată acea iluzie că fericirea noastră depinde de fostul partener. Acesta este un alt mod de gândire care ne ţine în loc după o despărţire: credinţa eronată că partenerul pierdut este singura persoana potrivită pentru noi, singura pe care o putem iubi şi care ne poate iubi. În realitate, timpul ne va arăta că a fost doar o convingere subiectivă şi că sunt numeroase persoane cu care am putea fi compatibili. Percepţiile şi trăirile oamenilor se schimbă în timp, iar ce ne dorim acum, peste câţiva ani e posibil să nu mai conteze pentru noi.
E greu să ne desprindem de ceea ce vrem din toată inima. Dar numai atunci când ne eliberăm de ceea ce ne agăţăm cu încăpăţânare şi învăţăm să ne iubim şi să ne cunoaştem mai profund, numai atunci, suntem liberi din nou.
Dacă doriţi să abordez un anumit subiect, aştept comentariile dvs. pentru a dezbate pe larg subiectul respectiv în următorul articol.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
