C.I., un cititor DCNews, a scris următorul mesaj:
Bună ziua! Îmi plac articolele dvs. şi mă bucur că ajutaţi oamenii să depăşească anumite probleme ale vieţii, din punct de vedere psihologic. Vă rog să scrieţi cum influenţează traumele din copilărie viaţa de adult şi relaţiile de mai târziu? Ce să facă o femeie care iubeşte un bărbat cu familie, să renunţe sau să continue? Are această atracţie legătură cu copilăria, cu relaţia cu părinţii, dacă părinţii s-au despărţit? Unele femei se îndrăgostesc de oameni căsătoriţi.
Vă mulţumesc. Cu mult drag, C.!
Hey, C.! Mă bucur că îţi plac articolele şi îţi mulţumesc pentru mesaj.
Experienţele din copilărie au cel mai mare impact asupra dezvoltării adultului de mai târziu. Îl influenţează pe toate planurile: în relaţiile cu ceilalţi, privind stilul ataşamentului (anxios, securizant, evitant etc), privind stima de sine, privind felul în care se raportează la ceilalţi, la viaţă şi la el însuşi, în legătură cu preferinţele şi criteriile în alegerea partenerului (standardele, nevoile). Traumele timpurii pot fi un factor de risc pentru anumite tulburări: anxietate, depresie, tulburarea de personalitate borderline etc., pot influenţa chiar şi orientarea sexuală (băieţeii care au fost abuzaţi sexual când erau mici de către un individ au riscul să se retragă din lumea bărbaţilor, fiindu-le frică de ei şi să se identifice mai mult cu persoanele de sex opus).
Traumele din copilărie pot avea multe consecinţe, dar depinde de fiecare persoană, de atributele ei individuale, precum rezilienţa (capacitatea de a rezista în faţa experienţelor stresante, de a se adapta cu succes după dificultăţi), de factorii de mediu, precum suportul oferit de cei apropiaţi, de nivelul educaţiei, care facilitează atât dezvoltarea rezilienţei, cât şi accesul la resurse sociale şi economice, de modul în care persoana interpretează ce i se întâmplă.
Copiii învaţă pe baza modelelor relaţionale ale părinţilor
În general, dacă o persoană provine dintr-o familie în care relaţia dintre părinţi e nesănătoasă, în care unul dintre parteneri înşală, dacă se ceartă constant, divorţează etc., în viaţa de adult tinde inconştient să aleagă parteneri care să îi facă rău pentru a se răzbuna pe ea însăşi, pentru a trăi ce au trăit şi părinţii faţă de care are setimente ambivalente, de furie, de milă şi de iubire, pentru a îi înţelege poate, pentru că simte că nu merită mai mult decât au meritat părinţii săi. Ori poate pentru că i se pare firesc acest tip de relaţii, care i-a devenit familiar încă din copilărie. Copiii învaţă pe baza modelelor relaţionale ale părinţilor, ele sunt baza pe care viitorii adulţi îşi vor construi mai târziu relaţiile de cuplu.
Într-adevăr, un copil care a asistat la certuri, abuzuri, infidelitatea unuia dintre părinţi sau ambilor va fi predispus să caute relaţii nesănătoase în viaţă. Alegerea de a intra într-o relaţie cu un bărbat căsătorit poate proveni din faptul că femeia respectivă caută o relaţie imposibilă, lipsită de responsabilitate, de angajament, plină de suferinţă, provocări, drame şi incertitudine, aşa cum a trăit şi mama ei înşelată sau abuzată de soţ (se identifică cu mama ei), vrea să sufere (conştient sau inconştient), aşa cum a suferit şi mama, să îşi descarce stresul resimţit, să îşi caute poate trauma din copilărie pentru a o rezolva. Sau se pune inconştient în rolul amantei din trecut al tatălui, amanta simbolizând duşmanul care ameninţa căminul, care l-a destrămat, pentru că fiind în acel rol de ,,agresor" simte că aşa recapătă controlul, că va avea numai de câştigat, aşa cum a avut şi femeia cu care tatăl a înşelat iubirea şi căminul în copilărie.
În rolul amantei o femeie tinde să se simte superioară
Multe persoane rănite în copilărie se identifică cu agresorul şi devin ele însele agresori în viaţa adultă pentru a-şi răzbuna iubirea rănită, eliberându-se de furie şi angoasă. Un alt motiv poate fi stima de sine scăzută, din cauza traumelor din copilărie şi a lipsei de atenţie, femeia adult neavând repere morale şi standarde înalte de alegere în relaţii. În rolul amantei o femeie tinde să se simte superioară pentru că bărbatul respectiv îşi înşală partenera cu ea, astfel îi este acoperit sentimentul de insecuritate şi complexul de inferioritate.
Nu sunt în măsură să spun ce ar trebui să facă o femeie dacă se îndrăgosteşte de un bărbat căsătorit. Fiecare situaţie şi relaţie este diferită, percepţia fiecărui om este unică şi subiectivă şi fiecare îşi trăieşte viaţa aşa cum simte şi crede. Tot ce pot spune, din punctul meu de vedere, în general, este că o astfel de relaţie nesigură nu doar că provoacă suferinţă altcuiva, dar şi celui care este în rolul de amant/ă deoarece se bazează pe infidelitate şi pe lipsă de onestitate şi moralitate. Adesea ea nu trece proba timpului şi este însoţită de insecuritate, stres şi sentimente de ruşine şi vinovăţie. Nu oferă libertatea necesară pentru a înflori şi a se dezvolta frumos. E trăită mai mult în secret, e tăinuită şi dezaprobată de ceilalţi. În plus, e extrem de dificil ca o persoană, chiar în rol de amantă, deci, care a ales conştient rolul ăsta, să fie fericită ştiind că partenerul ei mai împarte casa şi patul cu o altă femeie. De asemenea, există riscul ca bărbatul respectiv să îşi înşele amanta, chiar viitoare parteneră, cu o nouă femeie, nefiind statornic şi sigur pe sentimentele şi alegerile sale, lucru dovedit. Din păcate, oamenii care intră în astfel de relaţii au tendinţa să-şi idealizeze partenerul şi să nege adevărul, alegând să creadă doar ce vor ei să creadă şi să fie vulnerabili în faţa promisiunilor şi minciunilor spuse frumos.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
