”După ce a apărut primul număr al ziarului Tineretul Liber, după Revoluție, m-am dus să îl prezint la televiziune, își amintește Tibanu. Erau mai mult niște afișe, cu lozinci, decât un ziar, dar așa era momentul și am vrut să îl arătăm națiunii, la TVR. Șoferul a oprit mașina în dreptul magazinului Alimentara (astăzi este un Mega-Image, acolo) și am coborât cu ziarele, ascunse sub geacă. Începuse să se tragă, de pe Pangratti. M-am adăpostit într-un boschet și a apărut un apărător al Televiziunii, un tip cu pistol mitralieră. M-a luat cu pistolul la tâmplă și m-a dus la intrare: uite teroristul! Mulțimea, să mă linșeze, nu alta. Norocul meu a fost că a apărut Sergiu Nicolaescu. Îmbrăcat în lodenul alb, cum îl știți, cu două kalașnikoave...Și mă știa, de la Scânteia Tineretului. Eu sunt Tiberică, am adus ziarul să-l arătăm la televizor. Lăsați-l, le-a spus, e cu mine. Așa am scăpat. Sergiu Nicolaescu urca la etajul 11, unde era Iliescu, în biroul directorului TVR”, povesteșete Tibanu.
Sunt Sergiu! Să trăiți!
”La fiecare etaj era postată o sentinelă, un soldat care bloca accesul la etajul superior, povestește Tibanu. Trebuia să le spui parola. Evident că nu o știam, și cred că nu o știa nici Sergiu Nicolaescu. Nu mai existau geamuri, de la parter la etajul 11 nu mai rămăsese niciun geam întreg. Sunt Sergiu, le spunea Nicolaescu soldaților. Să trăiți, îi răspundeau. Și ne-au lăsat fără probleme să urcăm. Am ajuns în biroul conducerii TVR, am intrat după Sergiu Nicolaescu și m-a văzut Ion Iliescu: da, tinere, spune! Am venit cu ziarele, i-am răspuns, cu Tineretul Liber”, își amintește Tibanu.
Am stat cu Ion Iliescu sub masă
”În momentul în care Iliescu s-a ridicat să-mi dea mâna, a început să se tragă. Tot peretele a sărit în aer, biblioteca s-a făcut țăndări, spune Tibanu. Așchiile îți ardeau fața. Am stat cu Ion Iliescu sub masă. Toți erau pe jos, se ascundeau pe unde puteau. Doar căpitanul Lupoi mergea normal, nu avea nicio treabă. Cred că era nițel cam prăjit, să nu aibă nicio reacție când șuierau gloanțele în jur. Întrebarea, la care nu am răspuns nici până azi, este cum de se trăgea la nivelul ăsta? La etajul 11, se trăgea la nivel deși nu sunt decât case de 1-2 etaje în jur. Toți se întrebau, atunci, de unde se trage. S-ar putea să se tragă de la Valentin, a pus Ion Iliescu. Fiul lui Ceaușescu, Valentin, locuia într-o vilă în zonă. Nu știum nici cum vedeau prin perdele groase...Dar nu cred că se trăgea la întâmplare”, ne-a declarat Tiberiu Lazăr.
Nu fac față, rușii
”În timp ce stăteam pe burtă, sub birou, sună telefonul. Un telefon negru, de ebonită, cum erau pe atunci. Ia vezi cine e, spune Ion Iliescu. Răspund eu, striga unul ceva în rusă. Nikagda, nicevo, n-am înțeles nimic. Zic: sunt ruși, vorbiți dumneavoastră. Iliescu a vorbit câteva cuvinte, apoi i-a spus lui Lupoi: Trimiteți niște militari peste drum! Era un bloc al rușilor, în Piața Aviatorilor, îmi amintesc. Iliescu le-a spus ce îi strigau la telefon: se trage și în ruși. Câțiva dintre ei au pistoale, dar nu fac față, sunt atacați cu mitraliere. Nu fac față rușii. Asta a fost discuția despre telefonul sovieticilor. Am fost la doi metri de Iliescu când a vorbit”, și-a amintit Tibanu.
Brucan: eu rămân să fac istoria
”La scurtă vreme a venit Cornel Dinu, spune Tibanu. Ion Iliescu era și cu doamna Nina, cu soția sa, iar Cornel Dinu venise s-o ia de la Televiziune. Au mai venit ofițeri, cât am stat la etajul 11. Unul, comandant de tancuri, i-a spus lui Ion Iliescu: tovarășe președinte, lăsați-mă să trag, iau vilă cu vilă, cu tunul. Trei străzi în jur, fac câmp, nu mai trage nimeni în noi. Iliescu s-a opus: dacă sunt și civili? Importantă este și reacția lui Brucan. Începuse un incendiu la etajul 10, unde era arhiva. Cineva a strigat: să coborâm să îl stingem. Eu să mă duc, a întrebat Brucan? Mergeți voi, eu rămân să fac istoria...Până la urmă au plecat la MApN. Nu am mai apucat să prezint niciun ziar”, își amintește Tibanu.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
