De ce să ne bucurăm că au căzut crengi sau arbori pe parbrize? Pentru că asta arată că mai avem arbori într-un oraș sufocat de betoane. Nu pomișorii decorativi plantați de primării la preț de apartament. Nu trunchiurile tunse cu drujba. Vara, ne bucurăm răcoare la umbra unor arbori seculari, pe străzile cu case, sau doar semicentenari, de vârsta blocurilor din cartiere.
Necazul câtorva șoferi este dovada că ”dezvoltatorii” și parcările n-au ras chiar toți arborii din oraș. Bucureștiul nu are, oricum, nicio noimă, e sufocat de praf și poluarea din trafic. Copacii, care cresc în decenii, sunt mai importanți decât mașinile pe care le putem schimba la câțiva ani.
Nu trebuie să tăiem copacii, ca să protejăm mașinile parcate. Soluția așteptată de la primari era construcția unor parcări care să adune mașinile dintre blocuri sau de pe bulevarde. Parcarea în fața ușii aduce și gazele în geamul copiilor. Trecătorii se strecoară cu greu printre mașinile parcate pe trotuare. Mizeria orașului nu poate fi strânsă mecanizat, din cauza mașinilor parcate. E disperare mare pentru a lipi mașina de intrare, ca să nu meargă șoferul nici 10 metri pe jos.
Iar proprietarii care se văicăresc că le-a spart ploaia parbrizul să mă scutească. Dacă și-ar face mai mulți CASCO ar fi mai puține văicăreli și prețuri mai mici la asigurări pentru toți șoferii.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
