Într-o perioadă dominată de cenzură și propagandă, Radio Europa Liberă a fost vreme de aproape patru decenii simbolul libertății și al luptei anti-comuniste în momentele întunecate în care România părea scufundată în catacombele Istoriei.
De la microfoanele postului de radio, jurnaliștii români transmiteau în țară mesaje pe care cei aflați în colivia regimului le ascultau ilegal. Însă riscurile erau uriașe, regimul încercând să reprime vocea libertății de la Europa Liberă.
În interviul publicat de Vartan Arachelian în volumul „Scânteia vine de la Moscova”, cei trei jurnaliști de la Europa Liberă au povestit cum în vara anului 1989 au fost informați că se pregătește un atentat împotriva lor. Ei au fost informați de mesajul de amenințare de către autoritățile străine care erau profund îngrijorate că Elena Ceaușescu a trimis un comando pentru asasinarea acestora, dar și a lui Ion Rațiu și a Regelui Mihai.
Deși primeau săptămânal amenințări, de această dată situația era foarte serioasă, mesajul fiind confirmat de Interpol.
„Amazoanele Elenei Ceaușescu”
Emil Hurezeanu își amintește că informația „venea prin Poliția belgiană, după aceea germană... Cert este că era o scrisoare în interiorul căreia am primit o fotografie alb-negru, cu trei-patru cucoane, doamne, tovarășe românce de prin anii '60. Fotografie dintr-aceea care se făcea la party-uri de sfârșit de săptămână prin ministere. Așa arătau - taioare corecte, coafate ca în anii '60. Se spunea: trei dintre aceste doamne formează un comando pe care Elena Ceaușescu l-a trimis pentru asasinarea lui Ion Rațiu, a Regelui Mihai și a voastră. „Dă scrisoarea asta - ăsta era mesajul comandorului - trimite scrisoarea și fotografia Poliției”. Ceea ce noi am și făcut. Nestor știe. Poliția britanică l-a avertizat pe Rațiu, care era în America; în Elveția s-a făcut imediat o gardă în jurul regelui și e noi ne-au expediat în vara aceea fără să aflăm prea multe lucruri câte o lună, în câte o direcție...”
N.C. Munteanu a continuat și a precizat că în august 1989 „ne-a chemat șeful Serviciului de Securitate, și de data asta ne-a indicat pe noi, și noi ne-am mirat foarte tare, fiindcă era pentru prima oară când o amenințare devenea concretă. Mai ales că amenințarea a fost difuză”.
„Ni s-a sugerat să o întindem o vreme”
Acesta a fost completat de Emil Hurezeanu care a adăugat: „Am fost puși să semnăm un aviz de urmărire, de către Poliția germană, în alb. Nu ni se mai întâmplase asta niciodată până atunci. Ni s-a sugerat să o întindem pentru o vreme mai departe de graniză. Nu era un concediu, bineînțeles, ci o stare de tensiune”
Și Nestor Rateș își amintește de momentele din vara anului la finalul căruia România avea să își câștige prin sânge libertatea. „A fost o tensiune extraordinară, pentru că noi primeam amenințări tot timpul - telefoane, cărți poștale... Un eveniment săptămânal, dacă nu și mai des. Dar atunci le-au luat în serios autoritățile germane și Interpolul, și cei care erau responsabili de paza noastră au devenit foarte îngrijorați”, a precizat fostul director al departamentului românesc al Radio Europa Liberă, la Munchen și Praga.
„Știu că am și întrebat cât de serios este și au spus: Este foarte serios, de vreme ce ne-am luat obligația să vă anunțăm, pentru că știm în ce vă băgăm cu chestia asta”, a completat N.C. Munteanu.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
