Iată ce scrie Alex Tocilescu, pe Facebook:
”Câteva chestii despre USR, acum că nu mai sunt acolo:
1. USR (mă rog, USR Plus) o să obțină un scor bunicel la europarlamentare. O să obțină un scor și mai bun la locale, unde va câștiga primăria capitalei și cel puțin un sector, și o să obțină un scor foarte bun la Parlamentare. Și asta din două motive: strategia de extindere, care, cu toate exagerările pe care le intuiesc, funcționează de minune, și entuziasmul oamenilor din partid, care-i poartă prin toată România și îi face să bată din poartă-n poartă în niște cătune uitate de lume. Și uite așa partidul ăsta, luat încă în derâdere de PNLiștii care nu-și dau seama că călăresc un cal mort, o să ajungă în curând prima forță politică din România.
2. Oamenii din USR n-au intrat în politică pentru bani. Au intrat în politică pentru că știu că se poate mai bine de-atât. Tot ce le pot reproșa unora e că sunt prea însetați după putere - dar în nici un caz nu-s însetați după averi.
3. Cazul Caramitru: înțeleg că e nevoie de ceva populism. Dar populismul nu funcționează în bulă, iar Caramitru totuși e cam în mijlocul ei (că doar nu-l invită Antenele sau ProTVul). Beneficiile pe care le aduce sunt minime - dar de altfel nici prejudiciile nu sunt prea mari, pentru că USRului i se iartă încă orice.
4. Pentru că USRului i se iartă încă orice, mă și mir că există un program politic (destul de închegat) pentru Europarlamentare; dacă Dan Barna ar fi făcut o conferință de presă la care ar fi spus spășit că pisica i-a vărsat cafeaua pe laptop și programul politic s-a pierdut definitiv, unii s-ar fi enervat, mulți ar fi râs, iar majoritatea ar fi zis „ah, e totuși drăguț că-s încă niște amatori care nu fac backup la datele importante". De altfel, nimănui nu-i pasă de program. Ce ne unește e ura față de PSD (și disprețul pentru un PNL care nu știe și nu crede că trebuie să se reinventeze). Oricât de crunt ar fi taxate greșelile useriștilor, oricât de tare ar țipa cineva că nu-i mai votează în veci - o să-i voteze.
5. În USR există două aripi: liberalii și progresiștii. Lumea zice că ar mai fi și o a treia, nicușoriștii, dar eu n-am văzut-o niciodată, și oricum și-a cam pierdut obiectul. Majoritatea gălăgiei se face în jurul liberalilor, care e drept că au o strategie destul de smart (dar previzibilă și, de la un moment dat, plictisitoare și chiar enervantă): atunci când fierbe o temă progresistă, liberalii zic îngrijorați „băi, da, aveți dreptate, chiar ar trebui să vorbim public despre asta, dar zău că acum nu e momentul. Hai să treacă [insert eveniment random] și discutăm!". Progresiștii, oameni politicoși, înțeleg asta și bagă tema la sertar. Pentru ca imediat liberalii să iasă-n public cu o chestie de-a lor, pe care evident că n-au vorbit-o înainte cu nimeni. Asta-i trist, că face ca USRul să pară mult mai de dreapta decât e. Dar e și vina progresiștilor că se lasă de fiecare dată fraieriți.
6. Oricât de puternice ar fi criticile din exterior atunci când cineva face o boacănă (interzicerea comunismului, de exemplu, sau un vot dat în necunoștință de cauză), ele sunt mult mai puternice în interior - iar ăia care au greșit explică ce s-a întâmplat și, dacă e cazul, promit să nu mai facă.
7. Dacă vrei să intri-n politică, ar trebui să vrei și să ai putere. La orice nivel, de la filialele locale la organizația națională. Adeseori, luptele pentru putere se dau între oameni ok și mișto - dar când îi vezi bătându-se pentru o amărâtă de filială de sector cu tot arsenalul pe care-l au la dispoziție, s-ar putea să ți se cam ia. Ăsta a fost cazul meu.
8. Bineînțeles că o să votez USR la europarlamentare, pentru că-s oameni cinstiți care vor binele țării și merită să câștige. Și zic asta complet neironic.”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
