Tinerii sunt, statistic vorbind, una dintre cele mai dinamice categorii sociale: practică sport, sunt foarte activi, doresc să experimenteze ceva nou în fiecare zi, lucru care îi face vulnerabili, mai ales dacă vorbim de situații care intră în sfera ortopediei. Ce este îngrijorător la această situație? Faptul că aceiași tineri sunt destul de neglijenți când vine vorba de semnalele pe care corpul nostru le transmite, considerând că tinerețea este un atuu în fața unor probleme medicale grave. Pentru acest motiv, am stat de vorbă cu doctorul Vlad Predescu, chirurg ortoped specializat în protezare articulară și traumatologie sportivă pentru a identifica principalele situații în care tinerii tind să nu acorde importanța corectă în fața unor afecțiuni dintre cele mai grave.
Problemele ligamentului încrucișat anterior
Una dintre problemele des întâlnite în rândul tinerilor este ruptura de ligament încrucișat anterior, o afecțiune care apare, de obicei, în cazul sporturilor de contact, care necesită pivotare, cum sunt fotbalul, baschetul sau handbalul, dar și în cazul celor care presupun o forțare semnificativă a articulației, prin torsiune, printre ele aflându-se schiul, snowboardingul și, mai nou, wakeboardingul sau kitingul, sporturi din categoria celor nautice, practicate în perioada sezonului cald.
"În esență, ligamentul încrucișat anterior are rolul de a stabiliza articulația genunchiului, astfel încât aceasta să nu fie afectată de torsiunile și pivotările specifice sporturilor enumerate mai sus.În general, dacă apare o ruptură totală de ligament încrucișat anterior, tânărul resimte durerea intens, însoțită de o pocnitură, urmată de umflarea articulației. Acest lucru duce la întreruperea activității sportive. Există însă cazuri în care ruptura este parțială și atunci durerea este suportabilă, mai ales dacă nivelul de adrenalină din organism este ridicat. Din păcate, în acest caz, de cele mai multe ori, sportivul continuă să practice respectiva activitate și, invariabil, la următoarea torsiune, ruptura devine totală. Examenul ortopedic este deosebit de important pentru că, în funcție de gradul de instabilitate, ligamentul încrucișat trebuie reconstruit, deoarece acest ligament nu are capacitate de vindecare. Decizia nu trebuie luată numai pe baza RMN-ului, ci acesta trebuie integrată și în profilul sportiv al pacientului și în funcție de gradul instabilității articulare deorece nu orice ruptură a ligamentului încrucișat trebuie operată", a explicat medicul.
Ruptura de menisc
Ruptura de menisc este considerată una dintre cele mai frecvente leziuni la nivelul genunchiului. Meniscul reprezintă, în esență, două bucăți de fibro-cartilaj, menite să amortizeze șocurile ce au loc între femur și tibie.
Potrivit medicului, rupturile din această zonă au loc, de obicei, în timpul practicării unui sport, atunci când jucătorii se ghemuiesc sau se răsucesc brusc în jurul axului propriu sau în cazul unui contact puternic, de exemplu o contră ce are loc în timpul unui meci de fotbal. De obicei, apariția unei rupturi de menisc poate fi însoțită de un zgomot ca un „pocnet". Majoritatea oamenilor se pot deplasa în continuare și pot păși pe genunchiul afectat, iar mulți atleți continuă să practice sport chiar și cu ruptura de menisc. În 2-3 zile, însă, genunchiul se va rigidiza și se va umfla, apărând un simptom de "cedare" sub greutate și de blocare a articulației.
"Cea mai frecventă metodă de tratament în acest caz este intervenția chirurgicală artroscopică pentru rezolvarea leziunilor meniscale. Aceasta constă în introducerea în genunchi, printr-o incizie mică, a unui telescop prevăzut cu cameră video care captează imaginile, care apoi sunt proiectate pe un monitor. Cu ajutorul acesteia se efectuează o nouă incizie de aproximativ 5 mm prin care chirurgul ortoped introduce instrumente chirurgicale miniaturale pentru a efectua excizia sau suturarea rupturii de menisc", concluzionează doctorul Vald Predescu.
Potrivit acestuia, dacă este diagnosticată la timp, pacientul poate să își recupereze total funcția genunchiului, după o perioadă de recuperare. În prezent, cele mai recente studii arată câteva date deosebit de interesante și anume faptul că nu toate leziunile de menisc trebuie operate. Mai mult, în cazurile în care pacientul a rămas fără o parte importantă din structura meniscului, acesta poate fi înlocuit cu menisc artificial.
Defectul de cartilaj articular
În acest caz, vorbim despre o leziune a cartilajului care s-a produs în cazul unor accidente sau traumatisme, cea mai afectată articulație fiind, de asemenea, genunchiul.
"Ce este foarte important de menționat în această situație de traumă: cartilajul articular nu are o vascularizare proprie, ceea ce înseamnă că nu are capacitatea de a se regenera fără un ajutor din exterior. Mai mult, neavând nici receptori de durere în structura sa, este foarte greu de stabilit un diagnostic fără un set de investigații specifice", susține chirurgul ortoped Vlad Predescu.
Acesta spune că în foarte multe cazuri, simptomele sunt legate de o umflare a articulației, dureri, mai exact acumulare de lichid, precum și de diminuarea mobilității. Crepitațiile osoase, care reprezintă zgomote asemănătoare mersului pe zăpadă, pot fi un semn al defectului de cartilaj articular. Tratamentul constă, dacă vorbim de stadiile incipiente, în general de proceduri de kinetoterapie sau modificare de efort iar, în stadii mai avansate, de intervenția chirurgicală, prin care corpul este stimulat pentru a produce cartilaj în respectiva zonă. În cazurile foarte grave, vorbim de o metodă de intervenție ceva mai complexă, prin care reconstrucția cartilajului articular se face cu matrice biologice artificiale, o tehnică nouă care ajută la refacerea completă a articulației. În chirurgia cartilajului articular trebuie făcută și analiza axelor mecanice ale genunchiului deoarece există pacienți care au predispoziție la apariția acestora. Un exemplu ar fi cei care au genunchii deformați sub forma unor paranteze, acei genunchi de fotbalist sau de călăreț.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
