Anul acesta, se împlinesc 23 de ani de la moartea îndrăgitului actor. 23 de ani în care comedia românească parcă a devenit mai fadă, mai săracă, iar muzica de petrecere, și nu numai, și-a pierdut din farmec.
Pe ambele, Ștefan Bănică Senior le iubea. Provenind dintr-o familiei cu înclinații artistice, a moștenit talentul tatălui său, lăutar cunoscut, rămânând în amintirea românilor cu piese ca: Îmi acordați un dans, ''Cum am ajuns să te iubesc, Hai, coșar, coșar. Dar a iubit, deopotrivă, și arta teatrului.
"Viaţa mea se confundă cu teatrul. Uşa casei mele este o cortină, la fel de catifelată, la fel de deschisă bucuriilor, durerilor, ca şi uşile teatrului românesc. Mama, soţia, copiii sunt personajele principale ale unei piese pe care o joc în fiecare zi. Ei mă iubesc, dar nu ştiu că, totodată, sunt pâinea mea, fără de care n-aş putea intra în scenă", spunea actorul, în urma cu 33 de ani, într-un interviu pentru "Gong '85. Almanahul Revistei "Teatrul".
Descoperit de maestrul Radu Beligan, actorul s-a făcut remarcat în piese ca "Băiat bun, dar cu lipsuri " de Nicuţă Tănase, "Escu" şi "Titanic Vals" de Tudor Muşatescu. La Teatrul Regional Bucureşti, l-a interpretat pe Mitică Popescu, din piesa cu acelaşi nume a lui Camil Petrescu. A jucat şi pe scena Teatrului Bulandra în rolul lui Iordache din "D-ale carnavalului" şi Pristanda din "O scrisoare pierdută" de I.L. Caragiale.
Dragostea pentru scenă se contopea, de cele mai multe ori, cu viața personală, aproape fără să-și dea seama. Așa se face că, în timpul unui spectacol de teatru, actorul a uitat că se află pe scenă, în fața spectatorilor, și l-a chemat pe fiul său lângă el:
"Luându-mi soţia şi băiatul cel mic, care avea atunci vreo trei ani, într-o deplasare cu teatrul, ei stăteau lângă arlechin, iar eu, cum era rolul, culcat în pat. Uitând că mă aflu pe scenă, dând cu ochii de băiat, i-am făcut semn să vină să se strecoare în pat, lângă mine. Noroc că soţia mea îl ţinea strâns, ca să evite vreo surpriză".
"Scena mea e lumea. Sunt un zăpăcit, care ar glumi mereu"
Un om simplu. Pe cât de simplu, pe atât de îndrăgit de români și, mai ales, de... românce. Șarmant și mereu pus pe glume, câștiga simpatia publicului, fără prea multă greutate.
"Sunt un om care n-ar supăra pe nimeni niciodată şi care înţelege să dăruiască tuturor oamenilor un surâs, o glumă, o butadă. Înţeleg că prin asta subţiez ticăloşia şi întunericul (...) Sunt un biet nătâng. Sunt Mitică Popescu.
În tinereţe am fost un vagabond, mai bine zis un hoinar. Am iubit oamenii, vinul, fetele frumoase şi la fel de nătângi ca mine... şi voi rămâne în acest lanţ vrăjit toată viaţa. Nu sunt... Escu".
Anul acesta, actorul ar fi implinit 85 de ani, probabil, la fel de tonici și plini de umor, cum ș-i i-a trait, până în ziua de 26 mai 1995. Însă, spiritul, iubirea pentru muzică și teatru este pe mâini bune. Ștefan Bănică Jr. a moștenit talentul tatălui său, iar aprecierea imensă a publicului este cea mai simplă și grăitoare dovadă.
Succesul nu l-a speriat niciodată pe Ștefan Bănică Senior. Ba, din contră: l-a hrănit spiritual și profesional.
"Nu sunt un ipocrit. Îmi place că sunt un actor popular. Din nefericire, noi, actorii, trăim cât trăim. Riscul meseriei noastre este aici şi acum. Dincolo de mâine, alţi actori, alţi spectatori, ale măşti, viaţa, în curgerea ei firească...".
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
