Jumătatea a doua a secolului XX, anii odiosului regim comunist, au însemnat pentru România și ruperea statului de principalele valori care au clădit țara. Romanii aveau un termen: ”damnatio memoriae”, adică o ștergere din istorie.
Proclamarea Republicii Populare Române a întors pe dos Istoria.
Astfel s-a întâmplat și în cazul României, când comuniștii au îndepărtat din filele istoriei evenimente, personalități, principi, regi, principii liberale și democratice, monarhia.
Un exemplu în acest sens îl reprezintă Proclamarea Independenței, moment crucial pentru istoria României. Sărbătorirea Zilei Independenței, fie pe 9 Mai, fie pe 10 Mai de Ziua Regalității, a scindat opinia atât a societății, cât și a mediului academic.
Dar cum s-a ajuns aici?
În contextul Războiului Ruso-Turc (1877–1878), România își proclama independența față de Imperiul Otoman.
Mihail Kogălniceanu, ministrul de externe al României, rostea pe 9 Mai 1877, în Parlament, celebra frază: „suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare”.
Tot în ziua respectivă, atât în Cameră, cât și în Senat s-a votat o moțiune pentru indepedență, moțiune acceptată de Carol I sub titlul de proclamație.
Totuși, textul ședințelor a fost publicat în Monitorul Oficial abia pe 14 mai 1877 (Senat) și 27 mai (Camera Deputaților).
Desigur, politicienii vremii nu puneau accent pe detalii tehnice precum publicarea în Monitorul Oficial. Iar proclamarea independenței a fost tergiversată până în apropiere de 10 Mai, ziua în care România sărbătorea începutul domniei lui Carol I, care avusese loc în urmă cu unsprezece ani.
Întreaga clasă politică a vremii recunoștea meritele pe care viitorul rege le-a avut în proclamarea independenței. Fără Carol I, cel care va pune bazele României moderne, și care ulterior va conduce trupele ruso-române în asediul Plevnei din timpul Războiului de Independență, visul independenței rămânea o utopie.
„Și noi liberi ne făcurăm / Într-o zi de 10 Mai”
Astfel, România a sărbătorit până în 1948, în unanimitate, proclamarea indepedenței pe data de 10 Mai, dată acceptată de întreaga clasă politică.
Mai mult, Ordinul ”Steaua României”, un prim act de independență al țării, a fost promulgat de către Carol I pe 10 Mai 1877.
Iar în mentalul colectiv al societății, 10 Mai rămâne data proclamării. Poetul Vasile Alecsandri se adresa românilor prin următoarele versuri: ”Fă-te liber, dezrobește-ți / Mândra țară ce o ai / Și noi liberi ne făcurăm / Într-o zi de 10 Mai”
În concluzie, proclamarea independenţei României a avut loc în Parlament pe data de 9 Mai 1877, decizia a fost publicată în Monitorul Oficial abia după 5 zile (Senat) și 18 zile (Camera Deputaților), dar a fost sărbătorită în unanimitate pe 10 Mai, până în 1948.
Divergențele cu privire la acest moment crucial din istoria României nu ar mai fi reprezentat azi un subiect dacă propaganda regimului comunist nu ar fi întors pe dos istoria și nu ar fi revizuit filele ei, din considerente bine cunoscute: ambiția comuniștilor împotriva monarhiei, ultima redută împotriva instaurării regimului.
Cei care ne-au târât patru decenii prin „deșertul roșu” nu puteau accepta rolul primordial pe care regele Carol I l-a jucat în proclamarea Independenței României.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
