De departe cel mai mare dușman politic al PSD-ului a fost și va rămâne pentru multă vreme fostul președinte al României, Traian Băsescu. Acesta a pus etichetele de „șandrama comunistă" lui Ion Iliescu și a făcut tot posibilul să îl vadă condamnat la închisoare pe Adrian Năstase. Apoi a creat sistemul informație-decizie cu accent pe metode de poliție politică și arestări „de imagine" și a declanșat operațiunea „plagiatul" la puțin timp după ce s-a văzut nevoit de o majoritate constituțională, să-l accepte pe Victor Ponta premier. Băsescu a fost cel care l-a învins dubios la prezidențialele din 2009 pe Mircea Geoană, pe care de altfel în 2005 îl susținuse din umbră să ia șefia partidului, în detrimentul lui Ion Iliescu. Mai mult, se spune că Băsescu ar fi fost cel care, printr-un terț, i-ar fi sugerat lui Geoană să facă misterioasa vizită acasă la Vântu, pentru ca acesta să cadă în capcană și tot el ar fi pregătit și fotografii. Este o artă să centrezi și tot tu să primești centrarea.
Tot animalul politic Băsescu a mârâit sau i-a folosit politic pe Oprescu sau Oprea și a cântat prohodul lui Hrebenciuc, Mitrea sau Dan Ioan Popescu, în funcție de cât de slabi sau puternici erau pe scena politică, deși aceștia erau siguri că sunt prieteni cu „Moșu".
La nevoie i-a „montat" pe Gigi Becali, Vadim Tudor sau Mitică Dragomir, împotriva președinților social democrați. Băsescu nu a făcut diferențe între pesediștii buni și cei mai puțini buni. I-a băgat pe toți la grămadă și foarte, foarte rar s-a întâmplat să laude pe cineva, chiar și atunci numai cu un interes. A promovat fără jenă mesajul că „PSD este răul României" și tot Nea Traian a lovit din postura de președinte, constant și fără rușine, o instituție fundamentală a democrației românești, singura, - Parlamentul.
După Iliescu, cercetat penal, Năstase condamnat, Geoană exclus din partid, Ponta cercetat penal, îi venise rândul lui Dragnea. Pe acesta Băsescu s-a răzbunat pentru referendumul din 2012, prin intermediul unuia din cei mai de încredere oameni ai săi și a lăsat condamnarea „pe tavă" regimului(?) Iohannis. Să ne trăiești coane Traiane, că mare om politic ești!
De ce a putut face Traian Băsescu toate acestea? Pentru că a zgândărit cu dibăcie orgoliile uriașe ale pesediștilor, de departe partidul cu cele mai multe și mai valoroase resurse umane din toată politica românească, dar tot de departe gruparea cu cele mai mari orgolii strânse la un loc.
Dacă, spre exemplu, Geoană nu ar fi uitat că Iliescu a fost cel care l-a numit ambasador în SUA sau că Năstase l-a făcut ministru de externe în guvernul său, dacă Zgonea nu ar fi uitat că a fost o vreme când era sărac și modest, nu ca acum al treilea om în stat și proaspăt ginere de general, sau dacă băiețan nu ar fi rimat cu „cal troian" (!) probabil că nici adversarii PSD nu ar fi putut face din acest partid un harcea-parcea la nivel de imagine. Pentru că, pe de altă parte, partidul rezistă și structurile funcționează bine, în pofida etichetelor de multe ori nedrepte și ticăloase care i se pun. Pentru istoria modernă a PSD, momentul cheie rămâne cel de acum exact 11 ani, când Mircea Geoană a preluat conducerea PSD și nu numai că a lovit un simbol care reprezenta o largă categorie de oameni simpli, dar s-a dezis chiar și de cei care îl susținuseră, crezând că ajunge la rândul său un Băsescu. N-a fost să fie!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
