Acest epocal eveniment științific cu o puternică nuanță războinică s-a produs în cadrul „Proiectului Manhattan” și a primit numele de cod „Trinity”. Oamenii de știință implicați au considerat testul mulțumitor în privința mai multor aspecte ale exploziei, dar au realizat adevăratul impact devastator de moment, dar și în timp, asupra oamenilor, abia după bombardamentele de la Hiroshima și Nagasaki, din august 1945.
Opțiunea nucleară
Încă din anii 30 ai veacului XX, oamenii de știință se gândeau la „opțiunea nucleara” ca urmare a descoperirilor științifice în domeniul fizicii atomului. Odată cu ascensiunea nazismului în Europa și creșterii pericolelor militarismului criminal al lui Hitler, studiile științifice de profil din SUA au trecut sub autoritatea US Army, în iunie 1942. Așa s-a născut faimosul Proiect Manhattan. Director din partea US Army a fost numit generalul de brigadă Leslie Groves Jr.
Dezvoltarea proiectului armei atomice s-a făcut la Laboratoarele Los Alamos (nordul New Mexico), sub conducerea fizicianului Robert Oppenheimer (1904-1967), absolvent și al Universității Harvard. Mai multe universități au avut contribuții importante: University of Chicago, Columbia University și California University.
Scopul concret al cercetătorilor din Proiectul Manhattan era realizarea bombei nucleare utilizabile contra inamicului fără să provoace daune utilizatorului. Proiectul a funcționat din 1942 până în 1946 și a avut sprijinul logistic din partea Marii Britanii și al Canadei. Numai că folosirea unei bombe cu o asemenea forță de distrugere (zeci de kilotone TriNitroToluen – TNT) impunea mai întâi o testare sub control total. Astfel, ideea de a face o evaluare a comportării bombei nucleare s-a născut în ianuarie 1944. Din motive de securitate, mai întâi s-a propus o detonare de amploare redusă, numai că în acest mod, testul nu ar fi fost semnificativ. Treptat, după consultări de durată între oamenii de știință și reprezentanții armatei, s-a ajuns la concluzia că testul va reprezenta detonarea unei bombe în atmosferă, dispozitivul conținând plutoniu, iar puterea a fost estimată la 20 de kilotone TNT.
Citește și: Bombă de 500 de kilograme din al II-lea Război Mondial, găsită în Ungaria. Trafic spre România, perturbat
Pregătirile au debutat în martie 1945, locația definitivă aleasă (după mai multe alternative puse în discuție) a fost deșertul Jornada del Muerto, la o bază de antrenament Alamogordo. Cea mai apropiată locuință era ferma McDonald, folosită de oamenii de știință. La testul propriu-zis au asistat 425 de persoane. Numele de „Trinity” a fost ales de Oppenheimer, după un poem de John Donne... O bombă cu aceleași capacități a fost cea folosita la Nagasaki, la 9 august 1945 și poreclită „Fat Man” (Grăsanul).
Urmări fatale
Se spune că în timpul testului nuclear „Trinity”, un bărbat orb, aflat la aproape 240 de kilometri de Alamogordo, ar fi întrebat: „Ce strălucește așa?”.
Se știe că succesul testului de la Alamogordo a deschis calea celor două bombe nucleare care au condus la capitularea Japoniei. Oppenheimer spunea caă acel test i-a amintit de versurile din „Mahabharata”: „Am devenit Moartea, distrugătorul lumilor.”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
