Mai importantă decât evoluția fotbaliștilor lui Iordănescu la Euro 2016 mi se pare evoluția suporterilor. Nu am mai văzut, până acum, 15.000 de tricouri galbene în tribune, cu excepția meciurilor din București sau Cluj.
Așa cum bine observa Facebook-ul, suporterii englezi s-au bătut cu cei ruși, nemții s-au păruit cu ucrainienii, numai românii s-au bătut între ei. Membrii Peluzei Sud Steaua și cei ai Peluzei Cătălin Hâldan, de la Dinamo, au făcut ceea ce știe cel mai bine să facă o parte a românilor din țară: au dus scandalul intern la export.
Departe de a fi un incident exotic, conflictul este definitoriu pentru lipsa noastră de performanță în relațiile internaționale. Nici elitele de la tribuna zero, nici cei de la peluză nu pot trece peste orgoliile sau interesele de grup, pun mai presus ceea ce îi desparte, decât ceea ce au în comun.
La polul opus se află cealaltă echipă a României, miile de suporteri care au defilat prin centrul Parisului, de lângă Turnul Eiffel până la 4,5 kilometri până pe Rue du Commandant Guilbaud, la astadionul Parc des Princes. Cei care au cântat la România-Franța mai puternic decât francezii. Înțeleg, din relatările de presă că performanța suporterilor noștri se datorează românilor din Diaspora.
Este posibil ca ei, în afara țării, să fi redescoperit solidaritatea, sentimentul național, spiritul de echipă, care aici lipsesc. Ce te faci că au succes și nu se vor întoarce acasă la fel de repede ca echipa lui Tata Pui?
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
