De câțiva ani în România se adâncește tot mai mult prăpastia dintre instituțiile statului și mediul privat. Capitalul românesc din afaceri se află într-o dramatică scădere. Prețul lăcomiei unor așa ziși oameni de afaceri, care au abuzat de contexte pentru a face miliarde de euro, este plătit acum, la nivel de imagine și de companiile care au o reputație bună.
În acest mixt de arestări în campanii electorale sau, în multe cazuri, după mulți ani de la suspiciunea comiterii unor fapte, cu cereri de începere a urmăririi penale în zilele moțiunilor de cenzură, se mai face și niște politică. Culmea, o declarație surprinzătoare a fost aceea a ministrului justiției, care a spus într-un interviu că este nefiresc să încătușezi persoane care nu opun rezistență și care nu au comis fapte de violență. Mai degrabă trimiterea rapidă a unor vinovați în judecată ar crește gradul de credibilitate al instituțiilor din România. Scoaterea inculpatului cât mai repede de sub tutela procurorului ar arăta întocmai eficiența procurorului.
Dacă în ultimii zece ani s-a vorbit mult despre o liberate a instituțiilor, se pare că această autonomie decizională nu înseamnă neapărat și independență, ci o cedare de putere din partea cetățenilor. Filozofia care spune că puterea este a oamenilor, dar ea devine greu controlabilă după delegarea prin vot, mai are mult până să fie înțeleasă. Asta ar incuba ca cetățeanul să accepte că rolul lui într-un stat se rezumă la mult mai mult decât a vota și a-și plăti taxele și apoi a aștepta pasiv ca lucrurile să meargă de la sine.
Așa se face că într-un stat de drept, politicul, cu imaginea constant împroșcată cu noroi, în special Parlamentul, pare subminat de un grup restrâns de persoane aflate în funcții cheie, care ziua își fac meseria, iar noaptea sunt suspecte că influențează decizia în stat, mult decât le permit atribuțiunile. Din aceste considerente țara pare a nu avea șefi și pare ținută în mod deliberat într-un blocaj politico-economic. Relația dintre stat și privat este privită cu scepticism de ambele părți, invocându-se antecedentele faimoaselor nume care au subjugat instituțiile cu câțiva ani în urmă și care acum sunt puse sub obroc.
Din perspectivă politică, dacă românii au crezut că vor avea un președinte mediator după alegerile din 2014, au aflat că s-au iluzionat. De cealaltă parte, Victor Ponta - rănit, duce un război agresiv, interminabil și cam lipsit de eficiență pe Facebook, atât cu președintele Iohannis, cât și cu Guvernul Cioloș. Se pare că din punct de vedere social, cunoscuta rețea este folosită foarte temeinic din când în când, de către cine se pricepe la asta, pentru a scoate „nehotărâți” în stradă, în funcție de interese. Mai rămâne de văzut dacă actuala debirocratizare administrativă, propusă de guvernul Cioloș, va aduce și o îmbunătățire relației dintre stat și privat. Asta ar putea însemna un progres, dar e greu de crezut.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
