Într-o analiză amplă realizată în exclusivitate pentru DC News, Alexandru Cumpănașu a explicat toate fațetele unui război care deja a început:
Am sa revin la analizele de politica externa pe care le scriam in 2014 deorece observ un "munte" de inconstienta la majoritatea decidentilor politici ai Romaniei si ignoranta in raport cu rearanjarea zonelor de influenta dintre marile puteri.
Preocupati de "balta domestica", acestia ignora "oceanul" care este in fierbere si unde au loc in permanenta cutremure in subteran ce genereaza valuri uriase ce pot acoperi in orice moment "balta" romaneasca in care se scalda politicienii nostri. Acestia in loc sa se preocupe de construirea de "diguri" in fata valurilor gigantice ce va fi sa vina, sunt atenti si preocupati mai degraba de cresterea unor specii parazite sau periculoase folosite pentru ocuparea de diverse zone de putere a unei balti si asa murdara si infestata.
Daca pana acum aceasta preocupare exclusiva de stabilire a unui teritoriu mic in "balta" in care oameni limitati sa se simta adevarati "regi" incornorati nu preocupa pe nimeni, iar "supusii" domniilor lor tolerau abuzurile, prostia, dar mai ales, ignoranta acestora, acum este in joc nu doar existenta "baltii" de putere, ci a intregului teritoriu, prin urmare insasi viitorul fiecaruia dintre noi.
Este momentul unei treziri bruste la o realitate imediata: "valurile" vin de ceva timp, deocamdata ca provocari de testare, insa in curand, acestea vor viza intregul teritoriu si ocuparea pentru multa vreme a diverselor teritorii.
Lasand in urma "balaceala" interna si lipsa de viziune a unora, o sa fac o analiza asa cum o vad eu, a scenei internationale de astazi si a viitorului natiunilor in noul context politic si militar international, intors subit cu cel putin un secol in urma ca abordare si spirit din partea natiunilor: disparitia valorilor, principiilor, elementelor minime de drept international "construit" cu greu in secole de razboaie si confruntari.
RĂZBOIUL este deja în desfășurare
Astazi natiunile, desi cu societati "educate" in spiritul tolerantei, respectului reciproc, a convietuirii pasnice, sunt deodata puse in fata unor provocari uriase de adaptare la practici medievale de reprezentare si promovare a intereselor. Am pus clar si fara echivoc in titlu, ca un razboi intre Rusia si Nato este inevitabil deoarece acest RAZBOI este deja in desfasurare, insa va capata forme abrutizante in urmatorii ani, iar acest lucru nu poate fi evitat.
Am sa-mi explic si argumentez punctul de vedere: Rusia este astazi un stat aflat in defensiva, desi faptele sale il arata ca fiind de fapt in ofensiva. Atacarea Ucrainei (inclusiv anexarea Crimeei), atacarea Georgiei, implicarea in razboiul din Orientul Mijlociu sau indepartat, pregatitea celor 1.517.000 de soldati transnistreni si pastrarea lor in alerta, dar si implicarea masiva in dominarea Moldovei. Parteneriatul cu Ungaria, Serbia, China sau constituirea BRICS sunt atitudini ce se doresc ofensive si pastrarea unui statut de mare putere.
In realitate, Rusia astazi este in defensiva, incercand de fapt sa nu-si piarda renumele si puterea de odinioara cu costuri uriase si investitii mai mari decat in timpul razboiului rece, in armata si serviciile de informarii. Costurile sunt directe si se reflecta in nivelul de trai al cetatenilor, al investitiilor in infrastructura, educatie, sanatate, cercetare civila.
Eforturile disperate ale marilor puteri europene de a tine in picioare un colos cu picioare de lut, din interes economic direct sau de teama prabusirii in haos a unui mamut in imediata vecinatate a puterilor europene, incep si ele sa ia sfarsit, ceea ce determina o atitudine tot mai agresiva a Rusiei.
Criza Ruso - Turca a fost exemplul perfect al unei "provocari" ce putea sa degenereze rapid. Norocul a venit de la cativa apropiati ai presedintilor Putin si Erdogan, care au calmat mintile infierbantate ale unor oameni bolnavi de orgoliu, putere si teama de pierdere a acesteia prin slabiciune in fata propriilor popoare educate in spiritul atotputerniciei liderilor.
Moment istoric: întâlnirea dintre Patriarhul Kiril al Moscovei și Papa Francisc
Ucraina, Siria, nordul Africii, mai nou America Latina, reprezinta tot atatea "butoaie cu pulbere" pentru jocul global de putere, un joc devenit fara reguli, fara norme, fara legi. Si pentru ca am adus aminte de America Latina, nu pot sa nu observ un alt element esential in jocul de securitate internationala, respectiv, intalnirea dintre Patriarhul Kiril al Moscovei si Papa Francisc. Intalnirea celor doi, nefiind una de curtoazie, ci pentru a cita din Patriarhul Kiril „o intalnire planificata de doi ani, pentru ca ambii lideri pot contribui esential la criza din lumea araba". Un razboi mondial, nu va fi doar unul al intereselor, ci si unul al religiilor sau al optiunilor confesionale. Acest episod intamplat ieri, este unul determinant pentru pozitionarea fiecarei mari puteri intr-un viitor conflict imposibil de evitat.
Ce semnificatie are intalnirea celor doua personalitati, printre cele mai influente din lume? Pentru a raspunde sunt nevoit sa ma uit la parcursul celor doi lideri in ultima perioada, pe deoparte un papa catolic ce provine din America Latina, condamna sever occidentul din ce in ce mai des pentru criza din lumea araba, iar patriarhul bisericii ortodoxe ruse, critica la randul sau, atat occidentul, cat si, surpriza, pe insusi Putin, pentru incapacitatea de a rezolva aceasta criza. Desigur, Kiril, nu a lansat atacuri la adresa lui Putin direct, ci prin purtatorul de cuvant. A reprezentat si reprezinta insa, un semnal important ca biserica ortodoxa rusa este singura care are forta de a se opune regimului de la Kremlin. Acest lucru, nu reprezinta insa, o detasare totala a bisericii ortodoxe ruse de politicile Kremlinului, iar rezonanta si obiectivele, precum si efectele intalnirii celor doi, vor fi probabil analizate cu mult mai multa atentie in perioada urmatoare.
Pentru mine, personal, reprezinta deocamdata, doar un act clar de politica externa, prin care cei doi lideri puternici ai planetei, incearca sa compenseze sau chiar sa anuleze avantajele si pozitia Turciei, fata de Orientul Mijlociu.
Amenintarea lui Medvedec, premierul Rusiei, din aceste zile, cu privire la un posibil Nou Razboi Mondial, eu unul nu o tratez cu superficialitate sau ca pe o declaratie politica sau de campanie macar pentru ca nu exista in acest moment alternativa in Rusia cu care sa concureze.
Prin urmare, declaratiile din ultimii 2 ani ale liderilor rusi, ma obliga sa ma uit cu atentie la viitor. Putin a declarat in repetate randuri ca va invada Ucraina si nu numai pentru a recupera Imperiul pierdut si NIMENI nu l-a luat in seama, cu exceptia unor tari mici ca Romania. Deasemenea, atitudinea liderului rus si imaginea creata, prin care imaginea Rusiei se confunda cu personalitatea si imaginea lui Putin, il obliga pe acesta si pe Medvedev la actiuni care sa le urmeze declaratiile pentru pastrarea "mitului". Operatiunile uriase militare deafasurate de Rusia, prin care se simuleaza invadarea a diverse state cu zeci de mii de militari, tehnica de lupta si aviatie, imi arata un regim pregatit de ORICE pentru a ramane la conducerea Rusiei.
Prepoziționări fără precedent
Prepozitionarile tactice ale Rusiei si NATO din ultima perioada, sunt fara precedent in istoria recenta, acestea trecand de la declaratii la masarea de trupe tehnice de lupta si culegerea de informatii. Toate acestea sunt elementele clasice ale anticiparii unor conflicte militare de cand lumea.
De partea cealalta, NATO reprezentata preponderent de SUA, a constientizat ca un eventual faliment al Rusiei poate aduce haosul si distrugerea pentru intreaga planeta. Asta a determinat trezirea la realitate a unor state, ce traiau inca in romantismul anilor 90, si mobilizarea alaturi de SUA, doar ca in acest moment, daca ne uitam la NATO, vedem o divizare evidenta de optiuni tactice in interior, dar si politici diferite in raport cu Rusia si cu alte tari ce pot ameninta Alianta.
Aceasta lipsa de omogenitate conduce, este dovedit de insasi angajamentul cel mai important al membrilor Aliantei: alocarea a 2% din PIB pentru aparare, context in care, doar Polonia si Romania, tari deloc bogate, respectan aceste angajamente din centrul si estul Europei, restul tarilor membre ale NATO preferand o umbrela de securitate fara costuri. Cel mai periculos aspect ce tine de abordarea occidentului fata de Rusia sau alte tari vine tocmai din SUA. Nu am niciun dubiu ca un euro atlantist convins, ca establishmentul de la Washongton, are o viziune clara raportata la riscurile de securitate globala, insa alegerile din SUA si modul in care se desfasoara, reprezinta un motiv de ingrijorare urias pentru intreaga lume.
Optiunile halucinante ale candidatilor cu sanse, cu privire la politica externa, variind de la enclavizarea SUA pana la o abordare radicala a unui razboi pe multiple fronturi indiferent de consecinte. Oboseala publicului american pentru "familiile" care au avut prea mult timp puterea in SUA a adus la suprafata adevarate personaje de cosmar, a caror filosofie de politica externa imi da fiori. Aceasta stare unica in procesul electoral american, creeaza premisele unei instabilitati si incoerente in raport cu Europa in perioada urmatoare, cu atat mai mult cu cat actuala administratie este excesiv preocupata de zone de politica externa departe de Europa: precum Cuba sau Siria.
Cel mai mare risc de securitate pentru întreaga lume
Acest context de politica interna este cel mai mare risc de securitate pentru intreaga lume, deoarece este exploatat atat de Rusia, cat si de restul marilor puteri.
Deasemenea, indepartarea actualei administratii de Israel si acordul cu Iranul reprezinta o miscare cu semnificatii puternice in zona de putere internationala, cu atat mai mult cu cat in prezent, la conducerea Congresului Mondial Evreiesc, candideaza cu sanse un evreu din Rusia cu resurse financiare insemnate, iar daca acest lucru se va intampla, vom avea un alt element esential in sporirea conflictelor din Orientul Mijlociu.
Asadar, nu doar declaratiile conducatorilor marilor puteri stau la baza unui viitor conflict de natura militara, ci epuizarea treptata a tuturor modalitatilor de negociere sau mai bine spus, refuzarea acestora si schimbarile ce au loc in domeniul aliantelor internationale. La toate acestea, se mai adauga si declaratiile apocaliptice ale principalilor lideri europeni, cu privire la viitorul UE, declaratii ce alimenteaza o divizare a Europei si argumente pentru prepozitionari politice si militare. In tot acest context, China, India, Brazilia, Turcia, reprezinta actori cheie ce se pot alinia in functie de interese, atat Rusiei, cat si NATO(Turcia este membru NATO, dar nu a ezitat in trecut sa joace la doua capete).
Marea întrebare despre România
Ei bine, toate aceste tensiuni acumulate, eliminarea cu buna stiinta a mijloacelor diplomatice sau politice de rezolvare a conflictelor, mie imi arata un tablou clar in care NEVOIA DE DEBUSEE pentru eliminarea tensiunilor si stabilirea unei noi ordini mondiale este CLARA. Aceste debusee sunt deja in desfasurare in mai multe locuri de pe glob, insa imi devine din ce in ce mai clar ca UN RAZBOI MILITAR intre NATO si RUSIA/ALTI ALIATI devine INEVITABIL pentru clarificarea zonelor de influenta si a intereselor de securitate.
In tot acest context ramane o intrebare esentiala: CE FACE SI CE VA FACE ROMANIA DE ACUM INAINTE? Acest razboi, din nefericire, va antrena, din punctul meu de vedere, intreaga planeta chiar daca, un razboi global cred ca este greu de crezut ca va avea loc, insa indiferent unde va izbucni sau unde se va desfasura, va obliga toate statele lumii la o alegere clara, iar repercursiunile in contextul unei economii globslizate vor atinge nemijlocit TOATE TARILE.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
