Profesorul Mircea Coșea consideră, într-un editorial scris pentru DCNews, că modul în care este afectată starea de sănătate reprezintă cea mai gravă amenințare la adresa siguranței naționale.
Rezolvările au fost doar de tip pompieristic
Efectul crizei din Sănătate se manifestă nu doar prin scăderea potențialului fizic și intelectual al forței de muncă, dar și prin creșterea exponențială a cheltuielilor ce vor fi necesare în viitor.
Cea mai mare vină o are modul cum a fost tratat conceptul de stare de sănătate, scrie prof. Coșea. Acesta a fost raportat la situații punctuale și conjuncturale, de la disputa pe raportul dintre medicina de stat și cea privată până la rezolvarea pompieristică a unor lipsuri de medicamente sau vacinuri, sau a unor mediatizate cazuri de malpraxis.
Sănătatea, scoasă de la ”cheltuieli” și trecută la ”investiții”
Prof. Coșea consideră că starea de sănătate a populației ar trebui să fie tratată ca o prioritate a oricărui proiect de țară, strategie de dezvoltare sau program de guvernare. Sănătatea ar trebui ” scoasă” de la capitolul cheltuieli sociale și nominalizată ca un obiectiv/capitol separat și prioritar, considerat ca ” pilon” esențial de susținere a creșterii economice.
Prof. Coșea propune ca la nivelul CSAT să se poarte discuții, pentru obținerea unui consens similar celui realizat în cazul politicii de apărare militară și în cazul politicilor din Sănătate.
Iată, integral, editorialul scris de prof. Mircea Coșea:
Propun o altă viziune asupra siguranței naționale
Ne-am obișnuit să ni se vorbească despre necesitatea politicii de siguranță națională insistându-se pe siguranța energetică și alimentară. De la conflictul din Ucraina ni se vorbește și despre siguranța militară atât din punctul de vedere al propriei înarmări cât și al protecției din partea aliaților.
Nu am nimic de obiectat, deși nu s-a prea trecut peste stadiul de vorbire. Nu pot să contest necesitatea reală a unor astfel de strategii de siguranță națională, dar cred că în momentul de față ar fi nevoie de o altă viziune asupra politicilor de siguranță națională având în vedere gravitatea situației pe care o trăim și consecințele dramatice pe care aceasta o va avea asupra viitorului țării.
După părerea mea, siguranța națională este cel mai grav afectată în prezent de modul în care se manifestă starea de sănătate a populației. Aceasta este cel mai mare dușman prezent și de perspectivă al populației acestei țări, depășind prin gravitatea efectelor sale orice criză energetică, de alimentație sau chiar militară. Efectul ei se manifestă nu numai prin scăderea potențialului fizic și intelectual al forței de muncă naționale dar și prin creșterea exponențială a cheltuielilor ce vor fi necesare în viitor pentru reechilibrarea indicatorilor de sănătate. O nouă viziune asupra siguranței stării de sănătate a populației cere, din acest punct de vedere, înțelegerea importanței măsurilor de prevenție față de cele de tratament.
În prezent, starea de sănătate a populația românești se situează în 99% din analizele statistice pe ultimul loc în Europa. Revin unele boli, precum tuberculoza, eradicate încă din secolul trecut, crește numărul de prematuri și născuți morți, a crescut numărul de bolnavi de afecțiuni cardio-vasculare, cancerul și hepatita C reprezintă încă o cauză extrem de frecventă a deceselor, ne situăm printre țările cu un număr în continuă creștere a obeziilor.
Sistemul instituțional sanitar este caracterizat prin dotare insufcientă și vetustă, lipsă de cadre, lipsa medicamentelor și incompetență managerială la nivel înalt manifestată în aceste zile și prin eșecul modului în care s-a gestionat problema cardului de sănătate .
Vinovați pentru această situație extrem de periculoasă pentru viitorul nației sunt mulți dar cred că cea mai mare vină o are modul cum a fost tratat conceptul de stare de sănătate. El a fost raportat la situații punctuale și conjuncturale, de la disputa pe raportul dintre medicina de stat și cea privată și a rolului dlui Raed Arafat până la rezolvarea pompieristică a unor lipsuri de medicamente sau vacinuri ca și a unor mediatizate cazuri de malpraxis.
Starea de sănătate a populației consider că ar trebui să fie tratată ca un concept prioritar al oricărui proiect de țară, strategie de dezvoltatre sau a oricărui program electoral sau de guvernare. Ea ar trebui ” scoasă” de la capitolul cheltuieli sociale și nominalizată ca un obiectiv/capitol separat și prioritar, considerat ca ” pilon” esențial de susținere a creșterii economice. Mai mult, în condițiile României de azi caracterizată prin precaritatea stării de sănatate a populației, factorul de creșere numit ” forța de muncă” ar trebui analizat mai mult prin indicatorii calitativi ai stării lui de sănătate decât prin cei cantitativi ai numărului populației.
Pentru schimbarea viziunii asupra modului cum ar trebui privită starea de sănătate a populației ca element de siguranță națională propun ca la nivelul CSAT să se inițieze o discuție privind abordarea problemei siguranței stării de sănătate identic cu cea a protecției militare, prefațată de o consultare politică sub patronajul președinției, în care să se ajungă la consensul alocării de la nivelul bugetului 2016 a unor cheltuieli pentru sănătate comparabile cu cele alocate cheltuielilor pentru înarmare.
Într-o manieră imediată, guvernul prin intermediul rezervei la dispoziția primului ministru ar trebui să realizeze de urgență două obiective de maximă importanță pentru siguranța stării de sănătate a populației. Primul, alocarea fondurilor necesare pentru repunerea în funcțiune la parametrii maximi a Institutului Cantacuzino. Al doilea, alocarea fondurilor necesare pentru tratarea imediată a celor câteva mii de bolnavi în faza finală a infectării cu virusul hepatitei C, avându-se în vedere faptul că ,însfârșit, există medicamentul pentru o vindecare sigură dar care are un cost încă inaccesibil pentru cetățeanul român de rând.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
