În contextul acestei dezbateri, DC News readuce în atenția cititorilor săi o scrisoarea remisă redacției noastre de un magistrat care vrea să își păstreze anonimatul. Potrivit legilor în vigoare, spune magistratul, orice român poate fi acuzat de corupție. Este foarte ușor să dai procurorilor motive de intervenție. Pornind de la discuții telefonice pe care toți le considerăm nevinovate și de la gesturi pe care mulți le-au făcut în decursul timpului, se pot deschide dosare penale. Iată textul:
”Asistăm la o adevărată tornadă de știri despre corupții noștri, ca și cum acest fenomen ar fi dobândit o amploare deosebită de abia în ultima vreme. Încet-încet am fost convinși să credem că numai guvernanții, actuali și trecuți, de toate orientările și culorile politice, cad ușor victima tentațiilor și se corup, într-o formă sau alta. Indiferent că vorbim de infracțiunile de dare sau luare de mită, sau cea de trafic de influență, primul lucru la care ne gândim când auzim rostindu-se aceste cuvinte este un deputat/senator mai mult sau mai puțin celebru care a fost condamnat. Dar sunt ei unicii corupți ai țării?
Contrar bănuielilor, acest articol nu vorbește despre corupții din ”cealaltă tabără” și nici despre profesionalismul magistraților. Vorbește, pur și simplu, despre lege, dincolo de ceea ce românii cred că știu despre ea.
Conform Codului Penal în vigoare se face o distincție între ”funcționar public” și ”funcționar”. Dacă funcționar public pricepem cu toții ce înseamnă, privitor la termenul ”funcționar” încă mai există nelămuriri. Funcționar, conform art. 147 Cod pen., este orice persoană sau salariat care exercită însărcinări în serviciul unei persoane de drept privat. Adică: administratorul unui SRL/SA, portarul de la clădirea în care locuiți (și care e angajatul asociației de proprietari), administratorul de bloc (președintele asociației de proprietari), vânzătoarea de ziare de la chioșcul din colțul străzii (care este, de asemenea, salariată într-o societate comercială), precum și orice alte persoane care desfășoară activități (plătite sau nu!) pentru persoane de drept privat.
Prin urmare, în categoria ”funcționarilor” includem toți angajații din România, toți administratorii sau asociații de societăți comerciale, toți reprezentanții de orice fel al unor astfel de persoane private.
Corupția se referă la orice funcționar, nu doar la funcționarul public
Odată lămurită terminologia, se impune a se stabili următorul aspect esențial: toate cele 3 infracțiuni de corupție ultra-menționate în ultimii ani (respectiv darea de mită, luarea de mită și primirea de foloase necuvenite) au ca subiect activ un funcționar, nu un funcționar public! Altfel spus, pot fi săvârșite de simpli funcționari, nu este nevoie de o calitate specială de funcționar public a autorului infracțiunii. Cât despre traficul de influență, și aceasta din urmă se referă la influențarea unui simplu funcționar, și nu a unui funcționar public.
Luarea de mită înseamnă: ”Fapta funcționarului care direct sau indirect pretinde sau primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la atribuțiile sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi”.
Exemple: administratorul de bloc care primește o sticlă de whisky în scopul de a ”uita” să afișeze într-o lună în listă datoriile unui anumit apartament; vânzătoarea de la magazinul de produse X, care acceptă promisiunea noastră de a-i da un cadou dacă ne ”pune deoparte” o cantitate de marfă care ne interesează; contabila unui societăți comerciale care în schimbul unei ”atenții” emite mai târziu factura către o societate care ar trebui să facă o plată de urgență, etc.
Darea de mită este infracțiunea corespondentă celei de luare, și presupune promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase, în modul și scopurile descrise la luarea de mită.
Ce este traficul de influență
Ultima și cea mai importantă, traficul de influență, presupune ”primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu se pedepsește cu închisoare de la 2 la 10 ani.
Pentru a înțelege, vom utiliza următoarele exemple:
- Andrei, bun prieten cu Mircea, administratorul unui SRL, cunoscând că Mircea dorește să contracteze niște servicii de curățenie pentru sediul său, îl roagă pe Mircea să încheie contract în acest sens cu societatea lui Florin, prietenul cel mai bun al lui Andrei. Ambele societăți sunt private. În schimbul recomandării, Florin îi spune lui Andrei că îi va presta și lui când va avea nevoie servicii de curățenie mai ieftine.
- Monica, contabilă, are mai mulți prieteni pe care i-a rugat să o recomande pentru a ține contabilitatea unor societăți comerciale. Le-a promis tuturor prietenilor care o recomandă astfel o cotă parte din încasări, sau un simplu cadou. Prietena ei Anca, încântată de discuția cu Monica și dorind totodată s-o ajute, se duce la ea la birou și își convinge șeful (director de SRL) să angajeze serviciile de contabilitate ale Monicăi.
- Simona își dorește cu disperare să se angajeze traducător la societatea SC Societatea SRL, unde este angajată și Andreea. Cunoscând-o, o roagă să îi înainteze CV-ul șefului de la personal. Andreea îi spune că o va ajuta, dar o roagă ca în schimbul acestui favor, să îi țină nepotului ei câteva lecții private de engleză. Simona, convinsă de forța de convingere a Andreei, este de acord și o roagă să se grăbească în a înainta CV-ul, asigurând-o că este o persoană de onoare și că după angajare va face și meditațiile promise.
Din exemplele date veți observa că promisiunile sau darurile pot îmbrăca orice formă (bani, servicii, cadouri, etc) și de ele pot beneficia atât persoana în cauză, cât și un terț, complet străin de înțelegerea dintre cele două persoane (cazul nepoțelului care ar primi meditații). Îngrijorător, nu-i așa?
Noțiunea de corupție este așadar organic legată de trăsăturile poporului român: un popor săritor, dornic să ajute, dornic să pună o vorbă bună oricui și oriunde, dornic să facă recomandări, să pună oameni în legătură, și care funcționează după bine cunoscutul principiu ”o mână spală pe alta”.
Poate ar trebui, ca în lumina prevederilor penale, să ne gândim de două ori înainte de a mai interveni, în orice fel, cu vorbe (bune sau rele) pentru cunoscuții noștri. Există corupție privată, și ea este prevăzută de Codul penal român”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
