Născută la 6 noiembrie 1938 în Târgu Mureş, Militza Sion este o reprezentantă exponenţială a ultimelor generaţii de arhitecţi formaţi la şcoala marilor maeştri şi dascăli interbelici Gheorghe Simotta, Octav Doicescu, Grigore Ionescu, Richard Bordenache, Gheorghe Petraşcu, Nicolae Lupu, Mac Constantinescu ş.a. Opera de arhitect a Militzei Sion cuprinde un număr impresionant de edificii publice şi private în ţară şi în Bucureşti (sedii de ambasade, hoteluri, case de cultură, orfelinate, blocuri de locuinţe, vile). În urmă cu câţiva ani, a proiectat în nordul Capitalei un minicartier rezidenţial, pe malul lacului Griviţa. Aici şi-a ridicat şi propriul atelier, loc de refugiu şi creaţie, de unde, de astă dată ca pictor, contemplă apa, sălciile şi plopii, orizont privilegiat, regăsit în varii interpretări în majoritatea pânzelor sale. De aici şi titlul acestei expoziţii.
Munca artistică a Militzei Sion a fost şi este jalonată de o indecizie fecundă. Cu o carieră de arhitect împlinită, a reuşit să creeze, tangent cu arhitectura, o pictură care, hrănindu-se până la un punct din reflecţiile sale de arhitect, a câştigat o coerenţă şi o autonomie depline, cum se vedea deja din expoziţiile anterioare şi, mai mult încă, din cea de acum. Pictura ei a ieşit din umbra, poate binefăcătoare a arhitecturii, a depăşit rolul de activitate conexă, tutelată autoritar de o altă instanţă artistică.
Reprezentarea naturii şi a oraşului, o temă mai veche în creaţia plastică a Militzei Sion, are afinităţi cu geologicul şi cosmicul. Oraşul creşte parcă într-un mediu ostil, agresat de inamici multipli şi necunoscuţi. Ceruri ameninţătoare, flăcări izbucnind din interior, totul sugerează un sens al distrugerii, al absorbirii în neant a construcţiilor umane. Posibilele surse literare inspiratoare – poemele în proză Oraşele invizibile de Italo Calvino sau romanul Deşertul tătarilor al lui Dino Buzzati, meditaţii profunde asupra condiţiei umane – nu aduc atingere cu nimic forţei semnului plastic.
Dacă imaginile oraşelor sunt tulburi şi tulburătoare, puternic amprentate emoţional, în lucrările recente, în peisajele din seria „Lacul", Militza Sion pare să renunţe la investiţia direct subiectivă.
Spiritul tutelar al lui Paul Gherasim şi al mişcării „Prolog", cu aura pe care o deţine în cultura românească, este lizibil aici în filigran. Artista pare să se retragă din prim-planul actului creator, mulţumindu-se cu rolul de observator atent, pentru a permite naturii un anume fel de desfăşurare obiectivă. Şi întâlnirea formativă a pictoriţei cu arta extrem-orientală în anii '70 a acţionat, latent, dar constant şi intens.
Expoziţia, inaugurată la începutul acestei săptămâni, poate fi văzută până la 19 noiembrie a.c.
La mulţi ani, Militza Sion!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
