Spre deosebire de mult mai mediatizata vizită a premierului Cioloș, întâlnirea tăcută a președintelui Iohannis are o importanță strategică, arată analistul. Iată, integral, editorialul scris de Bogdan Chirieac:
Muțenia de la Berlin
Val Vâlcu m-a sunat de dis-de-dimineaţă să mă întrebe:”Chiriace, ce a făcut Iohannis la Berlin?”. Adevărul este că, în afară de faptul că preşedintele României s-a întâlnit cu Angela Merkel, nu văzusem nimic, nici în presa românească, nici în cea internaţională. Aşa că am procedat şi eu ca pe la noi şi i-am spus: ” Te sun mai târziu, acum nu pot vorbi”. După care m-am pus pe investigat. Într-adevăr, nu mi-a fost dat să văd o comunicare mai slabă decât are Palatul Cotroceni, astăzi. În afară de nişte declaraţii anoste, cu nu ştiu ce propunere de agenţie internaţională contra terorismului, în presă nu mai există nimic.
O mare deosebire faţă de vizita premierului Cioloş în Germania. Desigur că el nu a făcut vreo brânză pe acolo, dar toată lumea a aflat ce om gospodar şi chibzuit cu banul statului este, fiindcă el şi toată delegaţia circulă cu avionul de linie, la economic.
Şi, totuşi, spre deosebire de Cioloş, Iohannis a punctat în Germania. Încerând să citesc în spatele rândurilor scrise de agenţiile de presă, am constatat că Iohannis a fost invitat la Berlin, vineri, la o întâlnire de lucru cu cancelarul german, Angela Merkel, împreună cu premierul Belgiei, Charles Michel şi cu premierul Luxemburgului, Xavier Bettel. Întâlnirea face parte din pregătirea Summit-ului european de la Bratislava, din septembrie, şi toată luna august s-au desfăşurat convorbiri, de-a lungul şi de-a latul Europei, mai puţin cu implicarea României. Ce mi se pare foarte important aici: compania selectă în care a fost invitat Iohannis pentru consultări. Puteam foarte bine să fim invitaţi cu Bulgaria prorusă a lui Boiko Borisov. Nu! România a fost prezentă alături de ţări-cheie din nucleul dur al Europei. Desigur că nu isprăvile României ne-au calificat la aşa ceva, ci pur şi simplu relaţiile personale datorate etniei preşedintelui.
Pentru d-na Merkel, Iohannis şi când tace tot neamţ este, iar pentru luxembrughezi dialectul săsesc se aseamănă extraordinar de bine cu luxemburgheza veche. O să spuneţi:bine, dar de când originea etnică este un avantaj? Atunci cînd îţi reprezinţi ţara, orice atribut posezi poate şi trebuie folosit în avantajul celor care te-au investit cu o mare demnitate.
Pe scurt, Ionhannis reuşeşte la Berlin să introducă România printre ţări cu mare putere de decizie informală. Ce păcat însă că, din cauza comunicării, nici românii, nici străinii n-au aflat la timp acest lucru.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
