Statul român este obligat să achite 1.350.000 de lei daune morale (peste 300.000 de euro) inspectorului Viorel Calmanovici, pentru trimitere nejustificată în judecată și condamnare fără probe. Decizia vine după ce acesta a executat doi ani și trei luni de închisoare, acuzat fiind de mită și sustragere de înscrisuri.
[caption id="attachment_340138" align="alignleft" width="310"] Nelu Ciobanufoto: luju.ro[/caption]
LuJu.ro scrie că omul de bază al fostului șef al DNA Daniel Morar, procurorul Nelu Ciobanu, alături de trei judecători de la Înalta Curte - Ioan Griga, Silvia Marica și Mădălina Buta - au distrus o întreagă familie, trimițându-l în judecată și condamnându-l pe inspectorul principal de poliție Viorel Calmanovici, de la Secția 8 Poliție, la trei ani și șase luni de închisoare.
Statul român a fost condamnat de Curtea de Apel Bucuresti, la 26.06.2013, după ce nevinovăția lui Viorel Calmanovici a fost anterior recunoscută de aceeași instanță, la 10 februarie 2011, și de Înalta Curte, in recurs, la 7 octombrie 2011. Aceste decizii au venit ca urmare a unei reviziuiri admise ca afect al condamnării României de către CEDO de la Strasbourg în cauza „Calmanovici vs. Romania”.
De unde a pornit ancheta
Viorel Calmanovici a făcut parte, în anul 2000, din echipa de polițiști care ancheta mai mulți cetățeni chinezi din sectorul 2 al Capitalei, implicați în infracțiuni economice. Actele a circa 200 de societăți comerciale înființate de chinezi au fost ridicate, acțiune care i-a determinat pe unii dintre aceștia, care aveau nevoie de anumite documente pentru a-și prelungi vizele de ședere în România, să întreprindă demersuri pe lângă polițiști, pentru recuperarea acestora.
Un cetățean chinez a denunțat, la un moment dat, că i s-au cerut 2.000 de dolari pentru recuperarea actelor, de către un ofițer de Poliție coleg cu Calmanovici, pe nume Robert Paraschiv. Procurorul militar Nelu Ciobanu (în prezent procurorul general al Parchetului Curții Militare de Apel București) a preluat cazul și a organizat un flagrant cu bani marcați, moment în care inspectorul Paraschiv a fost prins luând banii. Acesta și-a recunoscut fapta, fără nicio legatură însă cu Calmanovici. Singura „proba” împotriva sa a constituit-o denunțul cetățeanului chinez, care a specificat că, din câte știa, banii trebuiau să ajungă și la Calmanovici.
Acesta a fost arestat timp de 12 luni, în perioada 2 august 2002 – 18 august 2003, și trimis în judecată de procurorul Nelu Ciobanu.
La acea vreme, inspectorul era tatăl unui copil de câteva luni, iar în arest a fost supus unor tratamente inumane, care l-au determinat să recurgă la tentative de suicid. Mai mulți membri ai familiei sale s-au îmbolnăvit ori au suferit infarcturi, iar soția sa a rămas profund marcată de cele trăite.
Detalii cutremurătoare din interiorul anchetei
Iată plângerea lui Viorel Calmanovici, referitoare la modul în care a fost tratat în timpul anchetei:
„...In urma organizarii de catre procurorul militar a unui numar de trei operatiuni de flagrant pentru suprinderea luarii de mita - interval de timp in care promisiunea darii de mita a fost facuta repetat si insistent, cu aprobarea si monitorizarea Parchetului Militar, am fost citat de procurorul de caz si amenintat ca, daca nu voi colabora, trebuie sa ma astept la masuri extreme. Colaborarea presupunea sa admit ca suma de 2000 de dolari a fost pretinsa si primita de cel prins in flagrant pentru mine. Eram socat, de-a binelea! Nu pricepeam cum de s-a ajuns la o astfel de concluzie si de cine eram acuzat? Nu mi-am inchipuit ca se exercita santaj asupra lui P.R.F iar acesta, prins in flagrant si, evident, fara scapare, ar fi facut orice ca sa-si usureze situatia.
Am fost audiat la Parchetul militar de la orele 17,00 pana aproape de miezul noptii, intr-un birou in care, din cand in cand, aparea un ofiter de la UM0962, care ma avertiza sa ma grabesc si sa scriu “ce trebuie”ca sa plec acasa si sa imi vad familia…”. Eram proaspat casatorit si aveam un copil care nu implinise inca varsta de un an. Am simtit ca procurorul militar intentiona atragerea mea in scenariul “mitei”, si ca se tesea deja o poveste confuza in jurul flagrantului, asa incat sa se creada ca mai erau si altii implicati in luarea de mita... La fiecare intalnire cu procurorul militar de caz, acesta incerca sa-mi insufle un sentiment de culpabilitate facand aluzii la “ceasul scump pe care-l port la mana”, chiar daca era o marca accesibila “Casio”, autoturismul marca “Skoda Fabia” pe care-l conduceam, chiar daca era cumparat prin contributia baneasca comuna a socrilor si parintilor mei, la faptul ca veneam imbracat in costum, desi era un semn de decenta si respect din partea mea. Simteam ca acest joc “de-a soarecele cu pisica” era menit sa ma intimideze si sa ma umileasca, asa incat sa cedez si sa admit implicarea mea in activitatea infractionala a lui P.R.F.
La data de 02.08.2002 am fost citat la Parchetul Militar si am fost audiat, fara intrerupere, de la orele 08.00 pana la aproximativ 15.00. Pe tot parcursul audierii, procurorul a arborat un stil zeflemitor, intimidant si mi-a tot repetat, printre altele: “ai impresia ca la instanta militara o sa va asculte cineva?”, “declaratiile tale vor face deliciul salii de judecata, se va rade in hohote!”, sau “judecatorii militari sunt tot colegii nostri, crezi ca vor face altceva decat ceea ce spunem noi?” Totodata, pe durata celor aproape 7 ore de audiere, desi am solicitat de 3-4 ori sa merg la toaleta, acest lucru mi-a fost interzis, asa incat a trebuit sa-mi controlez nevoile firesti cu eforturi aproape inumane, ceea ce conducea si la scaderea capacitatii de concentrare. Desi avocatul meu si-a exprimat nemultumirea fata de tratamentul aplicat, s-a izbit de aceeasi aroganta a procurorului.
Tensiunea acumulata in orele de audiere, tonul si afirmatiile ironice ale procurorului si constiinta nevinovatiei mele mi-au indus o stare acuta de deznadejde, de neputinta, care s-a manifestat, ulterior, si la nivel fizic. Intrucat eram singurul intretinator al familei, anuntarea arestarii iminente mi-a creat o stare acuta de panica la gandul ca familia mea ramane “pe drumuri”, fara niciun sprijin.
La orele 15.00, dupa terminarea audierii, mi s-a adus la cunostinta ca s-a pus in miscare actiunea penala, si ca voi fi arestat preventiv, dupa care procurorul a solicitat telefonic sa fiu condus in arest de un politist de la arestul Directiei Cercetari Penale.
L-am rugat pe procurorul militar sa nu procedeze la aplicarea catuselor in fata familiei mele, dar acesta nu numai ca nu a tinut cont de rugaminte, dar chiar i-a invitat in biroul sau pe tatal si pe sotia mea. Scena incatusarii in fata lor a fost socanta pentru noi toti si a avut efecte traumatice grave asupra membrilor familiei mele. Tatal meu a facut o depresie grava si o perioada lunga de timp a revazut, cu ochii mintii, scena incatusarii mele iar sotia mea a suferit o cadere nervoasa care a fost inceputul unor stari de depresie si anxietate, care s-au manifestat repetat si s-au agravat de-a lungul anilor.”
Curtea de Apel l-a achitat, ÎCCJ l-a condamnat
Deși Curtea de Apel l-a achitat cu litera a) - fapta nu există -, cei trei judecători mai sus amintiți de la ÎCCJ l-au condamnat la trei ani și șase luni de inchisoare, din care a executat 15 luni, în perioada 30 iunie 2004 – 20 septembrie 2005, după care a fost eliberat condiționat.
Decizia CEDO
Viorel Calmanovici a făcut plângere împotriva Statului român la CEDO de la Strasbourg. La 1 iulie 2008, prin Hotărârea dată în cauza „Calmanovici vs. Romania”, judecătorii europeni au constatat că petentului i s-au încălcat, printre altele, o serie de drepturi ale omului:
- a fost arestat în mod arbitrar, fără indicarea motivelor;
- i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil prin faptul că a fost condamnat direct în recurs de ÎCCJ, fără a fi audiat și după ce fusese achitat de Curtea de Apel, fără a mai avea la dispoziție o cale de atac.
După alți doi ani de chinuri, nevinovăția lui Viorel Calmanovici a fost recunoscută și de instanțele din România. Achitarea a fost pronunțată pe litera c) - fapta nu a fost săvârșită de inculpat.
În motivarea deciziei penale s-a arătat că înregistrarile dispuse abuziv de procurorul Nelu Ciobanu (care în 2002 a emis atât autorizația de interceptare, cât și rechizitoriul - fapt nepermis conform Convenției; judecatorii CEDO au statuat că procurorii români sunt agenți guvernamentali și nu pot aresta ori emite mandate, ei nefiind magistrați independenți în accepțiunea Convenției) au fost interpretate în mod de neînțeles ca probă de vinovăție, deși din ele nu reieșea fapta imputată lui Calmanovici.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
